„Moda este trecatoare, doar stilul ramane – Coco Chanel“

Felicitari babymade

de

Copilul meu Alex are acum un an si 9 luni, si merge la gradinita. A inceput sa frecventeze gradinita anul trecut in noiembrie, cand avea 14 luni. Printre alte activitati desfasurate la gradinita, Alex si ceilalti copii fac desene si confectioneaza felicitari pentru parintii lor, cu ocazia fiecarei sarbatori, ajutati de educatoare.

Pastrez toate desenele si felicitarile lui Alex cu mare grija, ca pe o comoara fara pret. Pentru mine desenele lui stangace chiar sunt comori fara pret. Am de gand sa i le arat cand va creste mai mare, si sa-i spun ca ma facea mandra cu fiecare desen pe care il aducea acasa.

As vrea sa va arat cateva din felicitarile si desenele facute de puiutul meu.

IMG_9719

IMG_9721

IMG_9726

Astazi in Canada este Ziua Tatalui, o sarbatoare de familie care se aniverseaza in a 3-a duminica din luna iunie. Vinerea trecuta Alex a confectionat aceasta felicitare la gradinita pentru tatal sau. Dupa amiaza eu am fost cea care l-a luat pe Alex de la gradinita, am luat felicitarea, si am pastrat-o pentru John ca sa-i fac o surpriza. Azi dimineata cand ne-am trezit, l-am lasat pe Alex sa-i dea felicitarea tatalui sau, iar eu i-am oferit cadoul pe care i-l pregatisem cu aceasta ocazie.

IMG_9551

ziua mamei 2

Ziua Mamei in Canada se sarbatoreste in a 2-a duminica din luna mai, si Alex mi-a facut aceasta felicitare. Pe felicitare scrie urmatorul text: „Sometimes you get discouraged because I am so small and I always leave my fingerprints on furniture and walls. But every day I am growing, I will be grown up someday, and all those tiny handprints will surely fade away. So here’s a final handprint just so you can recall exactly how my fingerprints looked when I was very small.”

lll 365

lll 369

Felicitarea de Paste

lll 360

lll 363

Felicitarea de Sfantul Valentin

lll 372

lll 374

Felicitarea de Craciun

Si cateva desene.

lll 380

Acesta este primul desen pe care Alex l-a facut la gradinita, cand avea un an si 2 luni. Vedeti si voi ca nu este tocmai o opera de arta, dar fiind primul desen din viata lui, pentru mine este o adevarata comoara.

lll 397

Acesta este unul din preferatele mele. Am fost foarte surprinsa cand am vazut acest desen. Am intrebat-o pe una din educatoare cat din acest desen a fost facut de Alex singur, si cat a fost ajutat de educatoare? Raspunsul dansei? “Stiti, doamna, cand am vazut acest desen, am avut aceeasi intrebare, si colega mea mi-a spus ca pentru acest desen a fost folosit un sablon decupat in forma de floare, copiii au pus sablonul pe hartia alba, si au colorat peste sablon”.

Si alte desene.

lll 394

lll 386

lll 403

Micul artist, scumpetea mea Alex.

CutPicture.com_2011-Jun-19_03_22_51

Sursa poze: Victoria West

Tag-uri:
· · · ·
Categorii:
Diverse

Comentarii

  • Victoria, fiul tau este un artist innascut! 🙂
    Este un copil tare frumos, vesel si se cunoaste ca e bine ingrijit.
    Totusi 14 luni mi se pare o varsta cam mica pentru orice fel de gradinita, cu toate avantajele ei . Stiu ca ai sa ma contrazici, dar mie mi-e mila de acesti copii! Sant prea mici sa inteleaga ce li se intampla …

    camellia 20 iunie 2011 17:42 Răspunde
  • Camellia, mersi mult.
    Da, 14 luni e o varsta mica pentru a merge la gradinita, era mult mai adecvat daca mergea de la 2 in sus. Dar nu am avut de ales, pentru ca in Canada concediul de maternitate este un an, si dupa un an m-am intors la serviciu, si a trebuit sa-l dau la gradinita. Primele doua luni a stat cu o bona, iar cand avea 14 luni l-am dat la gradinita. Cu mare drag as fi stat acasa cu el 2 ani in loc de 1, dar nu a fost posibil.

    Victoria West 20 iunie 2011 17:55 Răspunde
  • Foarte impresionant , mai ales pentru mame …

    Cuvintele Victoriei emana dragostea pentru baietel , tot astfel cum felicitarile micutului emana iubirea lui pentru parinti .
    Eu cred ca fiecare desen „vorbeste” ; de exemplu ,cel cu manutele parca ar spune : „acestea sint manutele care au desenat , iar eu sint baietelul vostru care va iubeste ; stiu ca si voi ma iubiti, deci haideti sa ne prindem de mana .”

    Sper sa nu o supar pe Victoria cu interpretarea mea ; stiu ca fiecare mama aude glasul propriului copil in modul ei personal …

    Lili 21 iunie 2011 15:52 Răspunde
  • Doamne ce scumpete de baietel! Si chiar se pricepe la desenat! Ma bucur sa aud ca in Canada copiii sunt incurajati sa-si dezvolte creativitatea inca de mici. Multi Ani Inainte!!

    Flavia 21 iunie 2011 17:12 Răspunde
  • Buna Lili, si bine ai venit pe blog. Bineinteles ca nu ma supar pentru interpretarea ta, din contra, mi-a facut placere. 🙂 Te mai astept pe aici.

    Flavia, mersi pentru cuvintele frumoase. 🙂

    Victoria West 22 iunie 2011 1:58 Răspunde
  • Victoria, m-ai emotionat maxim! Cum am mai spus, e tare dragalas si vad ca e si foarte talentat. Maine-poimaine il vedem si pasionat de moda 😉

    Camellia, prietena mea din Franta trebuie sa se intoarca la lucru la 2 luni dupa ce va naste. Asa sunt regulile acolo si copiii sunt dati la cresa. Mi se pare ingrozitor, insa asta e societatea de azi, nu prea ai alternative. Ori devii „stay-at-home mom” ori iti lasi copilul pe mana altora, ca prin alte tari nu prea se practica sa ti-l creasca bunicii….

    Americanca 22 iunie 2011 3:43 Răspunde
  • Ei, jos palaria in fata lui Alex! chiar ca cei din Canada au o cu totul altfel de abordare!
    Imi amintesc ca si mama colectiona operele mele de arta de la gradinita (desi eu eram mai maricica, m-au dat la 5 ani la gradi). Si imi facea mare placere sa le revad, pe masura ce cresteam….
    Alex e un copil frumos foc, sa va traiasca!!!!

    Adnya 22 iunie 2011 12:03 Răspunde
  • aoleo,ma faci sa ma simt aiurea ca mama .copilul nostru e de o virsta cu al vostru si …ce mai..eu nici la 4 ani nu faceam ce face Alex.inseamna ca e un geniu!Felicitari!

    iuliana 22 iunie 2011 14:36 Răspunde
  • Americanca, trebuie sa explic de ce nu sant de acord cu institutionalizarea copiilor la o varsta atat de frageda: am facut practica intr-o gradinita care era considerata de referinta la acea vreme si am surprins o serie de aspecte care m-au oripilat pur si simplu. Printre altele am vazut o educatoare care manca din farfuria unui copil, o ingrijitoare care certa un copil la baie, etc. Copiii pareau niste roboti pur si simplu- cand se apropia ora de masa nu mai putreai sa ii tii in frau.
    Eu am simtit acea experienta ca si cum ai ”produce” copii intr-o fabrica, cu ajutorul matritelor… am ramas marcata si mi-am spus ca nu doresc sa-mi cresc copiii asa, chiar si cu riscul de a ramane fara scoala toata viata ( bine, n-a fost cazul…) .
    Spune-i prietenei tale ca sant gata sa o ajut la cresterea copilului numai sa nu-l duca asa de timpuriu ”acolo”.

    camellia 23 iunie 2011 12:16 Răspunde
  • Draga Victoria,
    ai o minune de copil! Mi se pare absolut natural sa pastrezi crampeie din copilaria lui! (Sunt subiectiva – si eu am facut la fel 🙂

    roberta 23 iunie 2011 13:29 Răspunde
  • Americanca, multumesc tare mult. Nu mi-ar displacea ca Alex sa fie pasionat de moda, atat cat ii sade bine unui baiat. 🙂 Oricum am de gand sa il invat sa aiba stil si simt estetic de mic. Chiar si acum, la o varsta atat de mica, incerc sa fiu selectiva cu garderoba lui (e o mica placere a mea :)). De exemplu ceea ce nu-mi place la baietii adolescentii si la tinerii din Canada este cum poarta pantalonii pe vine, urasc sa vad stilul asta al lor. Nu stiu de unde au scos moda asta, dar tare urata mai e. 😀 Sper ca pana Alex creste mare, moda asta sa dispara, ca as muri de nervi sa-l vad ca poarta pantalonii pe vine si sa-si tina lenjeria intima la vedere. 😀

    Daca aveam fata (si mi-am dorit fata), as fi impartasit cu ea, cand crestea mare, pasiunea mea pentru moda. Cu Alex, fiind baiat, s-ar putea ca lucrurile sa fie putin diferite din acest punct de vedere, sa vedem cum va fi cand va creste mare. 🙂

    Victoria West 23 iunie 2011 17:37 Răspunde
  • Buna Adnia, ma bucur sa te vad din nou, si multumesc pentru urari.

    Alex invata foarte multe la gradinita, in fiecare zi ma surprinde cu progrese noi. Pana acum nu demult a fost in grupa mica, infant group, iar incepand cu saptamana trecuta a trecut la grupa medie, toddler group. Din cate mi-am dat seama, acum este cel mai mic copil din grupa lui, la toddlers, si invata foarte multe lucruri de la ceilalti copii, care sunt un pic mai mari, ceea ce mi se pare un lucru bun. A, nu mai spun ca atunci cand era in grupa mica, ii placea sa-si petreaca timpul cu cei din grupa medie si tot timpul mergea la ei (cele doua grupe fiind chiar una langa alta).

    Si parintii mei tin minte ca obisnuiau sa pastreze creatiile mele. Eu am mers la gradinita de la varsta de 3 ani, si desenul a fost dintotdeauna activitatea mea preferata.

    Victoria West 23 iunie 2011 17:44 Răspunde
  • Iuliana, bine ai venit pe blog si ma bucur ca ai intrat aici. Nu trebuie sa te simti aiurea deloc, caci nu a facut toate aceste desene singur, ci a fost ajutat de educatoare. Copiii cred ca fac nu mai mult de 20% din aceste desene si felicitari, restul fac educatoarele, dar le dezvolta creativitatea si imaginatia, pana cand ajutorul adultilor va scadea si vor ajunge sa faca singuri asemenea desene si felicitari. 🙂

    Sa-ti traiasca puiutul!

    Victoria West 23 iunie 2011 17:51 Răspunde
  • Camellia, din fericire, aici cand e vorba de copii legile sunt foarte stricte. Pentru cea mai mica abatere, daca ar fi de exemplu sa bati un copil la gradinita, te trezesti cu gradinita inchisa (Alex merge la o gradinita privata) si licenta de educatie suspendata, sau si mai rau, te paste puscaria. Legile protectiei copiilor prevad ca nu ai voie sa lasi copilul singur, fara supravegherea unui adult, pana la varsta de 12 ani (de exemplu sa-l lasi singur acasa). Sau, nu ai voie sa fumezi in masina daca esti insotit de copii pana in 16 ani (o lege votata in Canada de prin 2007). Copiii au linia verde la care sa sune in caz de abuz asupra lor, si sunt invatati la scoala sa o foloseasca. Si multe altele. Unele chestii poate ca sunt exagerate, dar cand e vorba de drepturile copilului, acestea sunt respectate.

    Victoria West 23 iunie 2011 18:24 Răspunde
  • Buna Roberta si bine ai venit pe blog, te mai astept pe aici. Multumesc foarte mult pentru cuvintele frumoase. Si nu cred ca esti subiectiva, cred ca toti parintii au tendinta sa faca asta, sa pastreze amintiri ale copiilor lor cand erau mici. 🙂

    Victoria West 23 iunie 2011 18:28 Răspunde
  • Victoria, scuze ca am divagat de la subiect.

    Vroiam sa mai pomenesc ceva despre ce se intampla in SUA. Au fost 2 cazuri recente. Unul din ele se refera la un copil „uitat” in gradinita dupa ora inchiderii. Cred ca mama sa a ajuns mai tarziu dupa el. Institutia era inchisa, iar copilul ei inchis inauntru.

    Cel de-al doilea caz a fost si mai tragic. La o alta gradinita, copiii au fost dusi intr-o „excursie” (la fast-food ca doar unde altundeva), iar la intoarcere una din fetite a fost uitata in microbuz timp de vreo ora. Fetita de 2 ani a stat inchisa in masina si datorita temperaturilor ridicate a decedat 🙁 Pana si-au dat seama cei de la gradinita, a fost prea tarziu. Acum inteleg de ce foarte multe femei din SUA prefera sa stea acasa si sa-si creasca copiii. Dupa ce ca ‘day care’ e extraordinar de scumpa, cel putin $1000 pe luna din cate am inteles, nici macar nu sunt in siguranta copiii.

    Victoria, ca sa revin la subiect. Mai e timp si de o fetita 😉

    Si aici e moda cu pantalonii in vine si mereu ma amuz ca tinerii isi tin pantalonii cu mana ca sa nu-i piarda :))

    Americanca 24 iunie 2011 4:56 Răspunde
  • Americanca, am auzit si eu povesti din astea horror, cu copii uitati in masina, care au murit din cauza temperaturii inalte din masina, fara apa etc. Mi se face pielea de gaina de fiecare cand aud. Mie imi este frica de cel mai mic pericol pentru copilul meu, cand trebuie sa ies cu el singura in oras de exemplu, sau cand merg cu metroul, sunt ultraprecauta, etc. Cred ca asa sunt toate mamele de copii mici. 🙂 Le inteleg si eu pe acele mame care aleg sa stea acasa cu copiii, este firesc sa vrei sa-ti protejezi copilul si sa nu-l expui de mic.

    Victoria West 24 iunie 2011 19:55 Răspunde
  • Victoria, chiar asa, nu renunta la gandul de a mai face un copil; daca nu pentru tine, fa-o pentru Alex.
    Eu am facut al doilea copil dupa cinci ani iar prietena mea (asistenta medicala, care se jura ca nu mai vrea copii) dupa noua ani.

    Sa stii ca acum si in Romania functioneaza o linie verde pentru copii, desi sant privati de multe alte drepturi.

    camellia 26 iunie 2011 15:03 Răspunde
  • Camellia, ce sa zic, e greu acum sa spun ce va fi pe viitor. 🙂 Dintotdeauna mi-am dorit un singur copil, si acum cand il am pe Alex, simt ca am ajuns unde vroiam. 🙂 Poate in cativa ani imi voi schimba parerea, nu stii niciodata ce-ti rezerva viitorul, dar deocamdata nu ma gandesc sa am un al doilea copil. 🙂

    Victoria West 26 iunie 2011 19:41 Răspunde
  • Asta e tare 🙂 imi place

    Remi 8 septembrie 2011 15:28 Răspunde
  • Mersi Remi.

    Victoria West 8 septembrie 2011 17:24 Răspunde
  • Pingback: Victoria West » Blog Archive » Halloween

  • Pingback: Ce nastrusnicii mai face copilul meu Alex | Victoria West

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title