Ne-am obisnuit deja sa spunem ca februarie este luna dragostei. Mai intai ne intra Valentin in case pe 14 februarie cu inimioare rosii si ursuleti de plus, iar cu timpul l-am (re)descoperit si pe Dragobete din traditia romaneasca de pe 24 februarie.
Am tot felul de amintiri legate de cele doua sarbatori ale iubirii, sarbatoarea lor si sarbatoarea noastra. Nu am nimic impotriva lui Valentin care s-a instalat si in Romania acum vreo 20 de ani, nu ma deranjeaza cu nimic aceste sarbatori occidentale care au intrat pe sub pielea romanilor si sunt sarbatorite cu acelasi patos ca si in tarile de unde isi au originea. Imi place si Halloween-ul de exemplu, de ce nu. Daca e prilej de bucurie, de distractie si de voie buna, de ce sa blamez aceste “imprumuturi” de la americani sau de la altii de pe glob. Si imi este drag Dragobetele nostru roman in egala masura. Caci, hai sa fim sinceri si sa recunoastem, pana nu a poposit Sfantul Valentin pe meleagurile noastre mioritice, noi habar nu aveam ca exista ziua de Dragobete in aceeasi luna de februarie in calendarul nostru crestin ortodox. Datorita Valentinului lor american, l-am descoperit si noi pe Dragobetele nostru roman; si oare nu e mai bine asa decat sa fi ingropat aceasta zi in calendarul nostru ortodox pentru totdeauna?
Prima oara am aflat despre ziua Sfantului Valentin la inceputul anilor ’90, la fel ca si toti romanii de altfel, dupa ce am scuturat 50 de ani de comunism imbacsit de pe umerii nostri si am inceput sa cascam ochii la ce se mai intampla si in afara spatiului carpato-danubiano-pontic. Era acea perioada cand romanii au inceput sa importe de toate de prin afara, inclusiv sarbatori. Cand eram la liceu, profesoarele noastre de limba engleza ne organizau petreceri in scoala cu ocazia zilei de Sfantul Valentin. Mai tarziu am inceput sa primesc flori de Valentin, si sa ofer acei ursuleti de plus si alte minunatii simbolice. Inainte sa plec in Canada, am fost profesor de limba franceza si engleza intr-o scoala generala din Romania timp de 6 ani. In primul meu an de profesorat n-am marcat in niciun fel ziua lui Valentin sau ziua lui Dragobete in scoala, dar incepand cu al doilea an de catedra le-am facut cunostina elevilor mei cu aceste doua sarbatori si le-am organizat petreceri cam dupa acelasi model dupa care au procedat si profesoarele mele din liceu cand eram eu insami eleva. Faceam concursuri scolare cu elevii urmate de “program de distractie”, si in scurt timp aceasta activitate extrascolara a devenit activitatea preferata a elevilor mei, incat a devenit o traditie in scoala, pe care au continuat-o colegele mele de cancelarie dupa ce mi-am dat demisia din invatamant si am plecat din Romania.
Iar cand am venit in Canada, eu si sotul meu ne-am facut obiceiul sa sarbatorim ziua lui Valentin intr-un mod simplu si fara prea mult tam-tam. Un buchet de flori, un cadou simbolic, o sticla de vin bun si o cina romantica de obicei ne este suficient ca sa dea un strop de festivitate iubirii noastre, in ziua aniversarii ei. Pe Dragobete l-am cam neglijat in ultimii 6 ani de cand imi duc viata pe meleaguri anglofone, recunosc, vina mea. Dar in seara asta mai am timp sa fac o mica celebrare de Dragobete – tocmai am luat o sticla de Shiraz, vinul meu preferat, pregatesc o cina delicioasa, ne uitam la un film bun, si ne bucuram de inceperea weekendului.
Va doresc tuturor multa iubire si fericire!
