„Moda este trecatoare, doar stilul ramane – Coco Chanel“

Cand cumparaturile la supermarket devin o provocare…

de

Ultima oara cand am fost la supermarket, am asistat la cea mai neobisnuita forma de a face cumparaturi, in toti cei 6 ani de cand locuiesc in Canada.

Am umplut cosul si am venit la casa pentru a plati. Nu era foarte aglomerat in supermarket, si am ales o casa unde mai era un singur cumparator in fata mea. Pana aici nimic neobisnuit. Fara sa ma uit la persoana din fata mea, am inceput sa pun produsele pe banda rulanta pentru a fi scanate la casa. De-abia dupa ce am golit cam un sfert de cos, am aruncat o privire la barbatul din fata, pentru ca mi s-a parut ca inainta cam incet. Si de-abia atunci am observat ca nu era doar tipul ala, ci intreaga sa familie – era cu sotia si trei copii mici, toti pana in 5 ani, si aveau doua caruturi pline de produse.

Ok deci, ma gandeam, au trei copii mici si doua caruturi de cumparaturi pline ochi, dar totusi cat de incet se puteau misca pana imi vine si mie randul? Asa ca am continuat sa scot produsele din cos si sa le pun si eu pe banda, intr-un ritm foarte incet, pentru ca si banda aia se misca incet-incet, la cat de plina era.

Au mai trecut cateva minute, si am reusit sa pun pe banda jumatate din cumparaturile mele, dar, pentru nu stiu care motiv, aia tot la casa erau, inca nu-si incheiasera treaba cu casierita. Am inceput sa-mi pun semne de intrebare – ce dumnezeu, e ceva in neregula cu astia? Intre timp am observat ca omul are un brat plin de flyere din alea din supermarket cu ofertele saptamanii, si tot se uita prin ele si le rasfoia. N-am acordat prea multa atentie flyerelor si de ce le tot rasfoieste tipul, si mi-am vazut de golirea cosului meu.

Au mai trecut si alte nu stiu cate minute, si aia pareau a fi in acelasi stadiu. Eu deja golisem cosul, si asteptam rabdatoare sa-mi vina randul. Si de-abia atunci am inceput sa ma intreb la modul serios oare ce se intampla cu familia asta din fata mea si de ce inainteaza atat de greu? Ma gandeam deja ca poate ar fi trebuit sa-mi pun cumparaturile inapoi in cos si sa merg la o alta casa unde lumea se misca mai repede, dar am renuntat imediat la ideea, pentru ca nu ma tenta sa o iau de la capat cu mutarea tuturor cumparaturilor mele inapoi in cos, apoi la alta casa, apoi iar din cos pe banda rulanta. Asa ca am ramas acolo, sa-i astept pe aia sa-si termine tura de shopping.

Si cum nu mai aveam nimic altceva de facut decat sa astept, de-abia atunci mi-am dat seama de ce dureaza atat de mult pentru ei sa-si incheie cumparaturile. Supermarketul unde mi-am facut cumparaturile in acea seara, Wal-Mart, are o politica de aliniere a preturilor conform cu cele mai mici preturi din oras. Cu alte cuvinte, daca vii la Wal-Mart cu dovada (un flyer de exemplu) ca la un alt supermarket din localitate branza X costa $2, iar la Wal-Mart aceeasi branza costa $3, Wal-Mart te lasa sa cumperi acea branza de la ei cu $2, pentru a alinia pretul cu supermarketul care o ofera la cel mai mic pret de pe piata. Ei bine, familia respectiva exact asta a facut – a venit cu toate flyerele cu ofertele saptamanii de la toate supermarketurile din Whitby (de obicei acestea sunt distribuite gratuit prin oras si iti sunt lasate in cutia postala), au cumparat ceea ce se gasea in flyere, au umplut doua cosuri de cumparaturi, si cand au venit la casa sa plateasca, au inceput sa caute fiecare produs in toate flyerele alea, pentru a obtine pretul ala, mai mic decat la Wal-Mart. Si va dati seama ca nici macar un singur produs din cele doua cosuri ale lor nu a fost scanat (decat produsele care aveau cel mai mic pret la Wal-Mart) – pretul pentru fiecare pachet de biscuiti si iaurt si smantana si supa instant si pizza si halca de carne a fost introdus manual in calculator, dupa ce a fost gasit in flayerele alea, pentru a fi ajustat la pretul mai mic din flyer.

Toata aventura asta a durat zeci de minute, cred. Sau poate o ora? Habar nu am. Am tot asteptat si asteptat si asteptat, incat deja ma gandeam ce ghinion am avut sa nimeresc taman la casa asta, si de ce nu am mers la alta casa inainte sa-mi descarc produsele pe banda rulanta, si de ce nu m-am uitat si eu cu mai multa atentie sa vad ce se intampla aici??? Pai de ce nu m-am uitat, ca niciodata n-am intalnit asa ceva!!! Nici prin cap nu mi-a trecut vreodata ca e posibil asa ceva. Niciodata n-am vazut o persoana care sa vina cu toate flyerele din oras la un singur magazin si sa compare fiecare pret la cele 200 de articole pe care le-a cumparat, si sa insiste sa cumpere la cel mai mic pret din oras, pana la ultimul cent! Sunt multe magazine si centre comerciale din Canada care iti promit ca iti vor da produse la cel mai mic pret de pe piata daca vii cu dovada unor preturi mai mici din alta parte, dar oare cati de fapt fac asta, asa cum a facut familia respectiva? Cine are timp sa stea toata ziua cu zece flyere in mana, sa studieze fiecare pret in parte si sa-si faca notite unde e cea mai ieftina branza, si unde e cel mai ieftin lapte, si unde sunt cele mai ieftine oua, sau fructe, sau legume, sau mezeluri, ce vreti voi. Poate ca magazinele care promit cel mai mic pret de pe piata chiar pe asta si conteaza, ca nimeni nu are timp pentru un asemenea demers, si nimeni de fapt nu vine cu flyerele in mana sa ceara 200 de produse la pret redus, ca dincolo e mai ieftin.

Intr-un luuung final, toate produsele lor au fost impachetate in pungi si puse in carut. Cat timp au stat la casa, ne-au tot baiguit de cateva ori „I’m sorry… we’re sorry… sorry guys…”. I-am lasat sa-si vada de treaba si am asteptat pur si simplu sa ne vina randul – chiar nu aveam energia necesara sa ma mut la alta casa. Cumparaturile lor au costat peste $600, deci imaginati-va prin ce am trecut. Au platit cu cash, si de parca nu era suficient cat am asteptat dupa ei, a mai trebuit sa astept pana casierita a numarat banii. Iar la sfarsit, cand au platit si erau pregatiti sa plece, si-au cerut scuze din nou, iar eu le-am le-am spus in gluma: „You should buy us a beer”. 😀

Noi ca noi, ca n-a trebuit decat sa asteptam, dar casierita a fost la limitele rezistentei saracuta. Bineinteles ca nu le-a spus nimic si nu a manifestat niciun fel de nemultumire fata de acesti cumparatori neobisnuiti, dar se vedea de la o posta ca aceasta experienta a extenuat-o la maxim, incat mi s-a facut mila de ea. Cu niste ani in urma am lucrat si eu casierita la un supermarket din Toronto, dar in timpul petrecut acolo n-am avut niciodata asemenea cumparatori. Si in timp ce asteptam la casa, chiar ma gandeam la acea perioada, cand lucram acolo, si m-am trezit ca-mi spun in gand: „Multumesc lui Dumnezeu ca n-a trebuit sa trec si eu prin asa ceva cat am fost casierita la supermarket!”. Am avut si eu tot felul de clienti, dar niciodata ca acestia.

Acu’ stateam si ma gandeam, oare ce ii determina pe unii sa faca shopping in stilul asta? Cata pierdere de timp!!! Stiam ca unii sunt ahtiati dupa cupoane, dar nu m-am gandit niciodata ca se gasesc si din astia care ar face cumparaturi cu flyere. Dar pe de alta parte, am incercat sa-i inteleg – probabil ca venitul familiei lor nu este unul grozav, si avand trei copii, pentru ei fiecare cent chiar conteaza. Si daca au posibilitatea sa economiseasca niste dolari, fie si in felul acesta, o vor face fara sa ezite.

Categorii:
shopping

Comentarii

  • Vai, cred ca o luam razna daca eram in locul tau! Sau ma mutam la alta casa dupa 10 minute. Wal-Mart e renumit pentru serviciile proaste, asa ca nu ma mir ca nu a venit nimeni sa te ajute sa iti pui cumparaturile inapoi in cos si sa te muti la o casa mai libera.
    Incerc sa nu judec oamenii care recurg la astfel de metode, ca probabil o fac de nevoie si ei, nu de placere. Dar, cu cat stai mai mult in supermarket, cu atata riscul de a cumpara produse de care nu ai nevoie si de a pierde controlul e mai mare, fie ele la oferta sau nu. Eu cred ca as iesi mai in pierdere in stilul asta decat daca as cumpara mai putin si la pret normal.

    catintherain 23 iulie 2012 1:28 Răspunde
  • Locuiesc in Franta si cunosc genul acesta de cumparator care nu se sinchiseste de persoana din spatele lui, care este relaxat pana la nesimtire in lentoarea lui, care e culmea zgarceniei. De regula, aici cumparatorul care se cauta prin toate buzunarele de cuponul norocos care ii da dreptul la 1.5 euro reducere nu este nici pe departe cineva cu venit mic, din contra, cu cat este mai „aristocrata” persoana, cu cat are atarnata de umar o geanta mai scumpa, cu cat bijuteriile din jurul gatului sunt mai fine si mai scumpe, cu atat va avea mai multe cupoane de reducere dupa ea. Am asteptat intr-o zi la casa 20 de minute pt ca o cucoana sa gaseasca cuponul fermecat care ii scadea factura cu…..atentie, 50 de centi. In spatele meu erau aliniati inca vreo 5 clienti la fel de aristocrati ca si doamna din fata mea si nici unul nu parea deranjat de asteptarea lunga, mi-am dat seama ca in sirul acela de oameni care stateau la casa rabdatori, eu eram singura contra-curentului.
    Nu sunt de acord cu genul acesta de comportament, decat daca ar exista o casa speciala pt clientii acestia. Atunci poate n-ar fi rau sa se stranga mai multe persoane de genul celei cu sute de cupoane la purtator, iar intr-o zi cu soare sa mearga cu totii incolonati la magazinele astea mincinoase si sa le faca o paguba cat China, pentru ca prea s-a sarit calul cu consumul asta bezmetic, cu publicitatile astea mincinoase, cu promisiunile astea fara acoperire. Prea ne-am saturat de hartiile care se aduna in cutia postala, prea nu ne intereseaza, prea mare e risipa de hartie.

    anca 23 iulie 2012 9:30 Răspunde
  • Nu pot sa cred, daca se intampla asta in Romania clar erau bagati si scosi din ce le era mai drag :))

    Paula 23 iulie 2012 10:52 Răspunde
  • Buna Catintherain, ma bucur sa te vad.

    Si eu am incercat sa-i inteleg, avand in vedere ca aveau 3 copii mici. Dar zau ca lasi mai multi bani la supermarket daca faci cumparaturi in felul asta, si te apuci sa cumperi totul din flyere. O stiu din proprie experienta. 😀 😀 Mai demult primeam prin posta oferte de la Yves Rocher, si erau atat de tentante, incat in fiecare luna eram la Yves Rocher sa-mi cumpar cosmetice in oferta, pana cand mi-am dat seama ca imi cumpar mai multe decat am nevoie si m-am oprit.

    Imi aduc aminte si de o alta faza — niste amici din Toronto, proaspat emigrati in Canada, ne spuneau ca merita sa mergi la 3 supermarketuri ca sa cumperi de la fiecare cele mai ieftine produse, ca stiau ei ca acolo sunt cele mai ieftine oua, si dincolo e cea mai ieftina carne, si dincolo e cel mai ieftin lapte, si uite cati bani poti sa economisesti (erau „the next best thing” dupa cumparatorii cu flyere. 😀 ). Si le-am spus poate ca economisesti daca mergi la 3 supermarketuri, dar nu am timp sa fac asta, merg la supermarkeul X ca e cel mai aproape de mine si cu asta basta, decat sa petrec 3 ore in plus sa ma plimb de colo-colo. Prefer sa platesc $10 in plus decat sa mai merg si in alta parte, cumpar totul dintr-un singur loc si am terminat povestea. Ca sa nu mai spun de benzina — pe aia n-o mai punem la socoteala? 😀 Cumperi mai ieftin la 3 supermarketuri in loc de unul, dar consumi mai multa benzina ca sa faci cumparaturi prin tot orasul, si tot acolo ajungi, asa ca tin mai mult la timpul meu decat la aia cativa dolari pe care ii economisesti.

    Victoria West 24 iulie 2012 0:12 Răspunde
  • Anca, bine ai venit pe blog si multumesc pentru vizita. Te mai astept cu drag.

    Eu chiar i-am spus asta casieritei in seara aia la supermarket — ca ar trebui sa deschida o casa speciala pentru cei care practica stilul asta de cumparaturi! Si daca Wal-Mart si alte supermarketuri chiar ar vrea sa o faca, ar putea crea conditii optime pentru acesti cumparatori. Atunci cand nu au multi cumparatori din astia (dupa cum spuneam, e prima oara cand intalnesc asa ceva, nu stiu cat de des se intampla), sa tina o casa din asta „la cerere”, cu alte cuvinte casa aia sa nu fie neaparat deschisa tot timpul, ci doar cand sunt doritori, care sa anunte la Customer Service. Sau sa tina o casa din asta deschisa pentru astia cand nu e aglomerat, de luni pana vineri. Eu daca as avea supermarket, si daca as avea cumparatori din astia, asa as rpoceda. 🙂

    Cat priveste legaturile de flyere, OMG, cate primesc si eu in cutia postala! Si vorba ta, ce risipa de hartie! De cele mai multe ori cand le primesc, nici nu le aduc in casa, ci le pun direct in cutia albastra de reciclat hartia, si le scot la gunoi cand am zilele de colectare a gunoiului.

    Victoria West 24 iulie 2012 0:24 Răspunde
  • Buna Paula, bine ai venit pe blog si mersi pentru comentariu. Am patit-o si in Romania odata. 🙂 Dar noroc ca nu ma grabeam si nu m-a deranjat. Am mers o data la supermarket, si tot asa mi-am pus cumparaturile pe banda, iar in fata mea s-a dovedit a fi un pusti din asta cersetor care a venit cu tot maruntisul sau adunat din cersit sa-l schimbe in bancnote. Casierita a stat o gramada sa numere fisele alea. Ii era deja jena fata de mine ca dureaza atat, si mi-a spus de vreo doua ori daca vreau sa merg la alta casa, dar n-aveam niciun chef sa incarc iar cumparaturile in cos si sa merg la alta casa, si pe urma sa le descarc iar (la fel ca si de data asta la Wal-Mart). I-am spus ca nu ma grabesc, si o sa astept. In schimb a inchis casa dupa mine, ca sa nu mai vina si alti cumparatori, sa nu astepte si altii ca mine pana termina cu maruntisul ala. Dpa ce am plecat eu probabil a redeschis casa.

    Victoria West 24 iulie 2012 0:32 Răspunde
  • eu nu as fi avut rabdare pentru nimic in lume sa stept atata!recunosc ca am devenit cam rapida la cumparaturi deoarece le urasc……sa mai stau si dupa nu stiu ce situatii…..never!ma mutam sigur si te admir f tare ca ai stat acolo cuminte sa iti vina randul.nu umblu niciodata in mai multe market.uri dupa oferte pebtru ca nu rezist.am un magazin in apropiere aici in cluj,lidl,care are tot ceea ce imi trebuie pentru cosul zilnic.mai merg in piata si cumpar lactate,legume si fructe direct de la producatori pentru ca le iubesc mainile negre si muncite,pentru bucuria cu care iti umplu cosul de cumparaturi.numai bine

    lumi 24 iulie 2012 7:51 Răspunde
  • Poate familia cu pricina era intr-adevar modesta si facea economii mari cumparind cu cupoane.Dar eu stiu doua cazuri care m-au frapat pentru ca persoanele in cauza erau milionare in dolari.o americanca care detinea un ditamai turnul de locuinte in Chicago care nu lasa nici un bacsis nicaieri si o alta cucoana din Franta care avind invitati la masa le-a impus acestora sa-si consume intreaga portie de pate de gisca (dealtfel dubios la gust)pe motiv ca e foarte scump si ca la ei in casa se consuma de doua ori pe an.Sunt convinsa ca unii sunt formati aproape patologic intr-un cult al strinsului de bani cu orice ocazie.Spun asta pentru ca nu mi se pare firesc ca o persoana normala la cap sa piarda cateva ore din viata sortind cupoane pt vanatoarea de chilipiruri,mai ales o persoana cu posibilitati financiare mari.(ca o paranteza niciodata un personaj din asta cu foarte multi bani exact ca Harpagon-ul lui Moliere nu va recunoaste ca are foarte multi bani)

    hanns 24 iulie 2012 11:10 Răspunde
  • Doamne, Victoria, ce experienta! Spre finalul articolului mi-am mai imblanzit si eu parerile, poate oamenii chiar nu castigau suficient, dar nu cred, totusi, ca e vorba numai de asta. Exista oameni care au pasiune pentru asa ceva – cunosc si eu cateva persoane. Adora recucerile si le vaneaza, nu cumpara nimic pana nu se asigura ca au gasit cel mai bun (mic) pret.
    Mi-as dori si eu, cateodata, sa ma preocup mai serios de lucrurile astea, dar nu-mi iese. Nu stiu sa vanez reduceri sau sa negociez la piata, asa ca de cele mai multe ori fac targuri proaste…

    Corinas 25 iulie 2012 16:31 Răspunde
  • Hanns, bine ai venit pe blog si multumesc pentru comentariu. Te mai astept cu drag pe aici.

    Cazul tipei aleia din America, detinatoare de turnuri de locuinte din Chicago, nu ma mira oarecum. Este aproape legendara zgarcenia oamenilor bogati, si sunt multi bogati care de fapt sunt niste zgarie branza de zgarciti, care se uita la fiecare banut. Poate ca tocmai asa au si ajuns bogati, nerisipind nimic si nedemonstrand niciun fel de generozitate, cum ar fi bacsisurile. 🙂 Am auzit si eu de cazuri din astea.

    Dar tipa aia cu pate-ul de gasca e de-a dreptul tacky. Primul gand care imi vine in minte despre acest gen de oameni este „parveniti prost-crescuti”.

    Victoria West 29 iulie 2012 0:32 Răspunde
  • Corina, azi am fost din nou la supermarket, si ghici cu cine am dat nas in nas — cu familia Flyer! 😀 I-am vazut din nou, erau toti 5, dar de data asta nu mai aveau caruturi mari cu ei, ci doua cosuri din alea de mana. Daca a mai avut cineva ghinionul sa nimereasca dupa ei la casa asa cum am patit-o eu saptamana trecuta, cel putin de data asta au avut mult mai putine cumparaturi.

    Tipul cred ca m-a recunoscut, si am avut impresia ca a incercat sa se ascunda, a intrat pe un alt culoar (aisle), de parca vroia sa evite sa dea ochii cu mine. Nu sunt sigura ca intr-adevar asa a fost, poate doar mi s-a parut. Dar n-am mai stat nici eu mult la supermarket, si m-am grabit spre casa, ca sa ma asigur ca plec inaintea lor, sa nu o patesc a doua oara LOL. 😀

    Victoria West 29 iulie 2012 0:39 Răspunde
  • Vaaai! Acum parca-mi starnesc, asa, o duiosie…

    Corinas 30 iulie 2012 20:21 Răspunde
  • Corina… 😀

    Victoria West 1 august 2012 23:33 Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title