„Moda este trecatoare, doar stilul ramane – Coco Chanel“

Prima mea vizita in Statele Unite – Partea a doua

de

Va povesteam in articolul meu precedent despre o vizita in Statele Unite pe am facut-o recent, cu ocazia aniversarii de 10 ani a casatoriei mele. In decursul acelei vacante am vizitat orasul Buffalo din statul New York si Cascada Niagara, malul american.

La Niagara canadiana am mai fost pana acum de 6 ori. Ultima oara am vizitat Cascada Niagara in septembrie 2009, cand copilul meu avea 10 zile. De pe malul canadian se vede si cel american (si vice-versa, bineinteles), impreuna cu turistii de acolo, un punct vamal dintre Canada si SUA, obiectivele turistice americane; si de fiecare data cand mergeam la Niagara, imi doream sa vad si malul american, si ma gandeam ca in curand va veni ziua cand voi trece podul si voi admira Cascada Niagara de pe partea cealalta.

Ei bine, aceasta zi a venit luna trecuta. Ne intorceam de la Buffalo cu intentia sa vizitam Cascada Niagara americana. La fel ca in Canada, Cascada Niagara din SUA inseamna doua locuri – orasul in sine si statiunea turistica de pe malul cascadei. Inainte sa ajungem la cascada, am trecut prin orasul Niagara Falls. Si am vazut aceeasi pustietate pe strazile din Niagara Falls pe care am vazut-o la Buffalo. Am vazut case parasite, strazi goale, lipsa de orice trafic si barem cate un semn de viata pe ici-colo.

Toata animatia era la cascada (ar fi fost culmea sa fie la fel de pustiu si la cascada, asa cum era mai sus in orasul Niagara Falls sau in Buffalo!), statiunea fiind plina de turisti, majoritatea dintre ei americani si canadieni. Am parcat masina si am luat statiunea la pas. Daca pana acum, in timpul vizitelor mele anterioare la Cascada Niagara, admiram malul american al cascadei de la distanta, adica din Canada, de data aceasta a fost invers: eram pe malul american si admiram cascada candiana si obiectivele tustistice de pe malul canadian atat de familiare – hotelul Sheraton, cazinoul Fallsview, turnul Skylon, restaurantele, cafenelele si magazinele de suveniruri unde am fost de atatea ori pana acum.

Niagara americana nu este lipsita de frumusete. Ne-am plimbat de-a lungul falezei pana am ajuns in punctul unde efectiv se produce cascada. Cand eram acolo, la doi metri de apa care cadea de-a lungul peretelui natural intr-un unghi de 90 de grade, ma gandeam cata forta si energie ascunde acest rau, cu un debit de milioane de metri cubi de apa. Ma gandeam oare in ce masura americanii stiu sa foloseasca aceasta forta a raului si a cascadei Niagara. Parca stiam ca exista o hidrocentrala la Niagara mai incolo de-a lungul raului, dar nu stiu sigur daca acea hidrocentrala este canadiana sau americana, si nici nu stiu daca e una singura, sau doua – cate una in fiecare tara.

Cascada Niagara americana este frumoasa, nimic de zis, dar impresia generala pe care am avut-o in timpul acestei vizite este ca americanii nu exploateaza la maxim potentialul turistic al acestei statiuni. Pe malul canadian este exploatat la maxim fiecare metru patrat al statiunii. In afara de cascada in sine, la Niagara canadiana sunt atat de multe alte obiective turistice – hoteluri, moteluri, cazinouri, muzee, restaurante, cafenele, cinema, parcuri de distractii, magazine de suveniruri, si multe altele. La Niagara canadiana e atat de aglomerat tot timpul, incat n-ai unde sa arunci un ac. Dar nu pot sa spun acelasi lucru despre malul american al cascadei. Era multa lume la Niagara americana in ziua cand am visitat-o, dar nu atat de multa lume pe cat m-as fi asteptat. Si nici pe departe acelasi numar de restaurante, cafenele, magazine sau hoteluri ca in Canada. Era asa un fel de lasa-ma sa te las acolo, numai cat sa nu spuna nimeni ca nu e chiar nimic demn de vazut pe malul american al Niagarei, cand de fapt se pot face atat de multe in acea statiune, numai daca cineva si-ar da interesul suficient de mult. Pai daca as fi investitor, OMG ce-as face acolo! E loc de atat de multe la Niagara americana, incat daca as avea resursele necesare, as face ca acea statiune sa infloreasca si i-as da splendoarea pe care o merita cu adevarat.

Un obiectiv turistic interesant de pe malul american este un tur pe care poti sa-l faci sub cascada – cobori pe malul raului unde poti sta in spatele apei care cade in cascada si sa vezi cascada la un metru in fata ta. Ar fi fost fain sa mergem si noi sa facem acest tur, dar coada la bilete era prea mare si am renuntat la ideea, caci ne-am gandit ca pe copilul nostru Alex l-ar fi extenua statul la o coada asa de lunga. La un moment dat, am vazut un cuplu care purtau papuci identici – un fel de sandale cu scai si cu ceva verde neon pe ele; si ma gandeam: “Uite, astia doi, fiind in cuplu, s-au gandit sa poarte incaltaminte la fel”. Mai tarziu am vazut un grup de tineri care purtau si ei sandale din astea cu scai si verde neon pe ele, in mana tineau pungi cu pantofi, iar cracii blugilor si pantalonilor le erau uzi. Si atunci mi-am dat seama ca turistii care merg sa faca turul sub cascada trebuie sa-si scoata pantofii si primesc aceste sandale de unica folosinta si cu aderenta buna in care sa nu alunece pe pietrele de acolo, si trebuie sa poarte aceste sandale pana cand incheie turul sub cascada, timp in care iti pastrezi pantofii intr-o punga de plastic pe care o primesti impreuna cu acele sandale.

O diferenta pe care am observat-o intre Cascada Niagara canadiana si cea americana consta in unele facilitati (sau lipsa lor) pe cele doua maluri. De exemplu, la canadieni toate usile locurilor publice (restaurante, cafenele, fast-food-uri, magazine, etc.) sunt automatizate si au buton de deschidere a usii pentru persoanele cu dizabilitati sau pentru mamicile cu landouri. In America acestea lispesc cu desavarsire. John il conducea pe baiatul nostru Alex in landou, si eu ii deschideam usa in fata ca sa-l las sa treaca. Am deschis de-a usi la Niagara (pentru ca nici una din ele nu se deschidea automat), incat doua zile dupa ce am venit acasa inca ma durea palma de la numarul mare de usi grele de care a trebuit sa trag la Niagara. Nici la Buffalo nu erau usi automatizate; dar pentru ca acolo nu am intrat in prea multe localuri (decat la acel restaurant unde am luat masa), nu mi-am dat seama imediat, ci am realizat ca asa stau lucrurile de-abia cand am ajuns la Niagara, cand a trebuit sa deschid toate usile alea ca sa-l las pe John sa intre cu landoul intr-un restaurant sau magazin. Un alt lucru nefiresc in America si care este cras de evident la Niagara este faptul ca trotuarele nu sunt prevazute cu rampe de acces pentru caruturile cu rotile ale persoanelor cu dizabilitati, si de fiecare data cand traversam strada John trebuia “sa sara” cu landoul peste trotuar ca sa trecem pe partea cealalta a strazii. Si nici intrarile la magazine, restaurante si alte localuri publice nu erau prevazute cu rampe de acces, ci doar cu scari. Stateam si ma gandeam oare cum se poate descurca o persoana cu dizabilitati intr-un carut cu rotile pe strazile acestui oras, daca nu exista nicaieri nicio rampa pe trotuare ca sa traverseze, nicio rampa de acces la intrarea in magazine, nicio usa automata? Pai in Canada nici nu ti-ar trece vreodata prin cap sa nu ai un buton la usa unui McDonald’s si sa nu sa se deschida usa automat (si persoanele sanatoase le folosesc, nu doar cele cu handicap), incat sa nu fie nevoie sa tragi de usa aia grea de la intrare si sa te doara mana dupa aceea. Si credeti ca asta e tot? Nu, nu e tot. Am intrat intr-un centru comercial din Niagara (cu magazine de haine, magazine de suveniruri, bistro-uri, etc.), si am constatata ca nu aveau aer conditionat acolo, ditamai cladirea. Era o zi fierbinte de te topeai nu alta, si in acel centru comercial fara aer conditionat era la fel de cald ca afara. Unde in Canada am intrat eu ultima oara in vreun magazin sau local unde sa nu fie aer conditionat vara? Nu mi-aduc aminte. Cred ca niciodata.

Cand am revenit in Canada, am trecut granita printr-un punct vamal din Niagara, care se afla la cativa pasi de cascada. Daca la intrarea in SUA am trecut granita doar la vama americana, de data aceasta, cand ne intorceam in Canada, am trecut doar prin vama canadiana. Si daca la intrarea in SUA am asteptat o ora si 45 minute ca sa trecem vama, de data aceasta a durat doar… 5 minute. Toata lumea vrea in SUA, nimeni nu vine in Canada. 🙂

Nu ne-am oprit si la Niagara canadiana, pentru ca am vazut-o deja de atatea ori pana acum, dar si pentru ca nu vroiam sa ajungem acasa foarte tarziu. Era 6pm cand am intrat inapoi in Canada, si ne-a mai luat alte doua ore sa ajungem la Toronto.

Va arat mai jos cateva poze de la Cascada Niagara americana.

*

*

*

*

*

*

*

*

*

*

*

*

Categorii:
Calatorii

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title