„Moda este trecatoare, doar stilul ramane – Coco Chanel“

Barbati martieni si femei venuziene

de

De curand am citit cartea lui John Gray Men Are from Mars, Women Are from Venus. Am auzit foarte multe lucruri bune despre aceasta carte, a castigat o notorietate sonora in intreaga lume, a vandut peste 50 milioane de volume in lume in 50 de limbi, are reputatia uneia dintre cele mai bune carti despre relatiile dintre sexe, incat m-a facut si pe mine suficient de curioasa ca sa vreau sa o citesc.

Volumul pe care l-am cumparat este o editie aniversara de 20 de ani de cand cartea Men Are from Mars, Women Are from Venus a lui John Gray a fost publicata pentru prima oara.

Ideea principala a acestei carti este urmatoarea: “Barbatii sunt de pe Marte, iar femeile sunt de pe Venus, si deoarece sunt de pe planete diferite, sunt in mod firesc diferiti, si le este greu sa-i intelegeaga pe reprezentantii sexului opus si sa accepte diferentele unii altora. Cand barbatii sufera, vor sa se retraga in pestera lor pentru a reflecta asupra ce-i framanta. Cand femeile sufera, vor sa vorbeasca despre ce le framanta cu barbatii din viata lor. Si pentru ca martienii si venuzienele reactioneaza diferit la problemele care ii apasa (barbatii sunt interiorizati si se retrag in pestera, iar femeile sunt exteriorizate si doresc sa vorbeasca), diferentele lor se ciocnesc, iar partenerii intampina dificultati in a comunica armonios. Ca sa se inteleleaga si sa aiba o relatie reusita in cuplu, barbatii trebuie sa invete sa le asculte pe femei atunci cand acestea simt nevoia sa vorbeasca, iar femeile trebuie sa invete sa-i lase pe barbati sa se retraga in pestera lor si sa astepte cu rabdare pana cand acestia se simt comfortabili sa iasa din nou la lumina si sa le asculte pe partenerele lor”.

Autorul incepe cartea prin a relata o intamplare din viata lui – la o saptamana dupa ce i s-a nascut copilul, el si sotia lui erau extenuati. Sotia si-a exprimat frustrarea ca el n-o ajuta in acele zile grele cand inca mai avea dureri dupa nastere, s-au certat, iar el a avut tendinta sa evite conversatia cu ea in loc sa ramana sa-i asculte pasul. Dupa care ea l-a rugat sa ramana alaturi de ea, sa o asculte si sa o stranga in brate fara sa spuna nimic, ceea ce a facut-o sa se simta mai bine si sa uite de durerile si suferintele de dupa nastere.

Ei bine, asta este ideea cartii, si cam singura pe care se bazeaza intreaga carte, structurata in 13 capitole, si in toate cele 13 capitole se vorbeste despre un singur lucru – cum barbatii vor sa dispara in pestera lor atunci cand femeile vor sa vorbeasca, pentru a reflecta, si cum femeile trebuie sa astepte pana cand barbatii sunt disponibili sa iasa din pestera pentru a le asculta.

Am citit primul capitol, apoi al doilea, apoi al treilea, pana cand mi-am dat seama ca de vreo 50 de pagini incoace eu citesc de fapt acelasi lucru – barbatii cu pestera lor si femeile cu vorbitul lor. Si intr-un mod lesne de inteles, dupa cateva capitole m-am cam plictisit. Am lasat cartea la o parte, cu intentia sa revin la ea mai tarziu (am obiceiul sa fac efortul de a citi o carte pana la sfarsit daca tot am inceput-o, chiar daca pe parcurs imi displace, dar nu imi place sa las o lectura neterminata), si intre timp am citit alte doua carti care mi-au procurat o placere de a citi mai mare (si anume, am recitit cartile Simonei Catrina, Codul nebunelor maniere si Sex in (per)versiune clasica pe care le-am citit prima oara acum 3 ani).

Dupa care am revenit la Men Are from Mars, Women Are from Venus. Cand o lasasem de-o parte cateva zile inainte, ii pusesem si un semn de carte. Dar acum, cand am deschis-o din nou, parca am mutat semnul ala, si nu mai eram sigura daca semnul e la locul lui, acolo unde m-am oprit, sau din greseala l-am pus la o alta pagina. De obicei, cand redeschid o carte dar nu sunt sigura unde m-am oprit, citesc doua-trei paragrafe in urma ca sa-mi impospatez memoria si acest lucru ma ajuta sa-mi aduc aminte unde am ramas cu lectura. Dar de data aceasta, cum am constatat cu stupoare, exercitul nu a mai functionat, pentru prima oara in viata de cand am invatat sa citesc. Am citit vreo doua paragrafe din urma unde credeam ca m-am oprit cu lectura, da nu mi-a sunat niciun clopotel in cap. Am mai citit doua pagini, si la fel, nicio sclipire de memorie. O sa ma intrebati de ce? Pentru ca citeam acelasi lucru: ultimul pargraf, si penultimul paragraph, si antepenultimul paragraph, si ultima pagina, si penultima pagina, si antepenultima pagina, si tot continutul dinainte – toate spuneau acelasi lucru, ca barbatii se ascund in pestera cand femeile vor sa vorbeasca, si ca barbatii trebuie sa invete sa le asculte pe femei, iar femeile trebuie sa invete sa-i astepte pe barbati sa revina din pestera.

Ceea ce am rezumat eu in cateva fraze mai sus, la inceputul acestui articol, John Gray a repetat si a repetat la nesfasit pe parcursul intregii carti. Aceeasi idee, intoarsa si rasintoarca pe toate partile (si nici macar nu din unghiuri foarte diferite), intr-un spatiu de 300 si ceva de pagini. Stateam si ma gandeam oare cum a reusit omul acesta sa spuna o singura idee intr-o carte intreaga, iar cartea la randul ei sa devina un bestseller international? Reputatia cartii a intrecut cu muuuuult, cu muuuuult valoarea stiintifica a acesteia. Autorul pretinde ca de-a lungul carierei sale de consilier marital a ajutat mii de persoane si cupluri, dar impresia mea de dupa lectura acestei carti este ca John Gray a scris-o pentru sine insusi, in care i-a descris pe barbati asa cum se vede pe el, iar pe femei asa cum ar fi vrut el ca sotia lui sa fie. E ca si cum a scris un tratat marital pentru si despre propria lui casnicie, pentru si despre el insusi, pentru si despre sotia lui, si a emis teoria ca barbatii (in general, adica toti, fara exceptie) sunt intr-un fel, adica de pe Marte; si femeile (adica toate, fara exceptie) sunt in alt fel, adica de pe Venus, si cele doua sexe trebuie sa gaseasca o cale comuna pentru a-si intelege si accepta diferentele. Chiar toti barbatii din lumea asta sunt la fel, si toate femeile din lume sunt si ele la fel? Si toti barbatii vor acelasi lucru, iar femeile, la randul lor, vor si ele (un alt) acelasi lucru? I don’t think so.

Ma gandeam si eu ca am dat peste o comoara si voi descoperi ceva ce n-am stiut pana acum, avand in vedere reputatia acestei carti, da’ de unde, nici pe departe, a fost o dezamagire totala. 🙂 Nu vreau nici sa o recomand, nici sa descurajez pe nimeni de la a o citi. Daca sunteti curiosi, cititi-o, nu zic nu, poate altcuiva o sa placa mai mult, dar numai sa nu ma faceti sa spun: “I told you so!”

Photo credit: Goodreads.com

Categorii:
carti

Comentarii

  • Draga Victoria,
    Am aceeasi parere! L-am vazut pe idiotul care a scris cartea intr-un interviu la TV. Mi s-a parut un inapoiat grobian cu o gindire de sec. XVIII.
    Nimeni nu mai gindeste asa in sec. XXI. Americanii sint niste idioti, iar cei din Taxas sint pur si simplu inapoiati cind este vorba de relatiile conjugale.
    M-am gindit ca poate eu nu inteleg ce vrea sa spuna idiotul, dar ma bucur sa vad ca si alte femei imi impartasesc parerea. Bravo!

    Silvia 30 iunie 2013 14:26 Răspunde
    • Multumesc Silvia. 🙂
      Eram odata in pauza la serviciu, imi beam cafeaua si citeam cartea asta, si mi s-a alaturat o colega. Cand m-a vazut ca citesc aceasta carte, a zambit si mi-a spus: „E o carte funny, sa-mi spui si mie ce parere ai cand o termini”. Cateva zile mai tarziu ne-am intalnit iar in pauza. M-a intrebat ce citesc, si i-am spus ca e cartea aia a lui John Gray. Eram dupa faza cu semnul de carte, si i-am spus acelasi lucru pe care l-am mentionat in articol — ca autorul spune in carte un singur lucru, ala cu pestera barbatilor si vorbitul femeilor, la un moment dat m-am plictisit, am lasat cartea de-o parte ca sa citesc intre timp altceva, dar dupa aia cand am vrut sa revin, nu mai stiam unde m-am oprit. Si cand am incercat sa recitesc o pagina din urma, tot nu reuseam sa-mi aduc aminte, pentru ca mi-am dat seama ca citesc acelasi lucru. Colega mea a fost intru totul de acord cu mine, incuviinta din cap si imi spunea ca o descriu foarte bine.

      Victoria West 30 iunie 2013 15:23 Răspunde
  • Victoria, n-am citit niciodata cartea insa, la fel ca toata lumea, m-am lovit de ea in contexte atat academice, cat si care mai decare mai glossy. Sunt amuzata, dar nu surprinsa, sa aflu ca „the book is crap”! Asta ne face sa intelegem ce inseamna marktingul asta afurisit, de care nu scapa nicio bransa…
    E foarte util ce ne spui aici 🙂 Probabil, daca reitereaza acelasi lucru la nesfarsit, John Gray asta trebuia sa se opreasca la titlu, pentru ca e probabil singura chestie valoroasa pe care a scris-o. 😉

    Cezara Popescu 8 iulie 2013 7:08 Răspunde
  • PS: Eu cred ca poti sa-ti iei toate libertatea sa faci anti-cronica de carte, nu e nevoie sa fii politicoasa. E dreptul tau de cititor si blogger ;). Si scuze pentru greselutele de mai sus.

    Cezara Popescu 8 iulie 2013 7:11 Răspunde
    • Buna Cezara, ma bucur sa te vad. Interesanta observatia ta, cu anti-cronica de carte. De obicei nu fac anti-cronica, pentru ca nu ma simt inspirata daca nu mi-a placut o carte sau un film, dar cateodata sunt si exceptii, cum a fost de data aceasta. 🙂
      John Gray as scris si alte carti, cum ar fi „Mars and Venus on a Date”, „Mars and Venus in Love”, „Mars and Venus in the Bedroom”, „Mars and Venus Starting Over” si altele; si pun pariu pe ce vrei ca si in acestea e vorba despre acelasi lucru, adica despre pestera barbatilor si vorbitul femeilor. Daca as citi oricare din ele, mi-as da seama ca citesc „Memn Are from Mars, Women Are from Venus” de la capat, asa ca n-o sa ma obosesc. 🙂

      Victoria West 8 iulie 2013 17:13 Răspunde
  • Chiar mai facut curios, sunt barbat si tot mai adevarat faptul ca suntem doua lumi diferite, mi se pare foarte faina si combinatia titlului, marte si venus, parca amandoua sunt doua zeitai.
    Oricum, as vrea sa vad o planeta doar de femei.

    Andrei 12 iulie 2013 21:50 Răspunde
    • Buna Andrei, multumesc pentru vizita si comentariu. Da, Marte si Venus e o metafora pe care autorul a folosit-o in cartile sale pentru a descrie relatiile dintre barbati si femei.

      Victoria West 14 iulie 2013 14:14 Răspunde
  • Sunt de parere ca John Gray, in lucrarea sa, ,,Barbatii sunt de pe MARTE, FEMEILE DE PE VENUS”, ilustreaza conflictele dintre barbati si femei, oferind ca raspuns faptul ca femeile si barbatii nu gandesc la fel. De asemenea, mi-a facut placere sa ma uit la videourile acestuia. Pentru ca m-a convins prin filmuletele lui ca evenimentele lui suunt interesante, m-am hotarat sa merg si eu la cel din Romania. Cred ca va fi foarte interesant! (https://www.youtube.com/watch?v=xw67TmGstNo)

    A fosto Pe John Gray l-am urmarit si in videouri, este o adevarata placere sa te uiti la el. Am vazut ca anul acesta vine si in Romania, (http://www.traininguri.ro/iubire/). Ma bate gandul sa merg! Nu pot spune ca am probleme in relatie, insa cred ca totdeauana este loc de mai bine 🙂

    Iustin 13 iulie 2015 12:17 Răspunde
    • Buna Iustin, multumesc de parere.
      Scuze ca iti raspund atat de tarziu, n-am vazut comentariul tau imediat, avand in vedere ca e un articol mai vechi.

      Victoria West 14 mai 2016 16:51 Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title