„Moda este trecatoare, doar stilul ramane – Coco Chanel“

Prietenele mele, cartile

de

Imi iubesc cartile. Am o biblioteca de cateva sute de volume, pe care le-am cumparat in ultimii 6 ani. Citesc in limba engleza, caci de cand locuiesc in Canada nu am avut ocazia sa citesc prea mult in romana, decat cu rare exceptii, astfel incat aproape toate cartile din biblioteca mea sunt volume in limba engleza, si doar cateva in  romana si franceza.

Am o biblioteca la fel de numeroasa si in Romania, de care m-am despartit cu durere in 2006, atunci cand m-am mutat in Canada cu doar patru valize asupra mea, dar si cu ferma intentie sa-mi repatriez cartile de acasa la Toronto candva. Acel “candva” inca nu a sosit, dar nu am renuntat nici acum la intentia de a-mi reintregi biblioteca din Romania cu cea din Canada. Cand am plecat la Toronto acum 7 ani, m-am hotarat sa nu iau nicio carte cu mine, ca sa nu trebuiasca sa fac alegeri dureroase. Imaginati-va cum ar fi fost pentru mine sa aleg Top 5 carti preferate pe care sa le indes in valiza? Asa ca mi-am dat intalnire cu biblioteca mea pentru o ocazie ulterioara, cand o voi fi transportat-o la Toronto in intregime, si nu doar firimituri. Mi-am luat ramas bun de la dragele mele prietene, le-am mangaiat si le-am sarutat pe fiecare in parte, le-am promis ca ma voi intoarce dupa ele si am urcat in avion. Mi-am luat in schimb doar cateva dictionare si gramatici.

Cand am aterizat pe aeroportul Pearson Toronto si am trecut vama, am aflat ca avem optiunea de a aduce in Canada, in calitate de noi rezidenti permanenti in Tara Artarului,  orice fel de bunuri dorim – mobila, masini, calculatoare, orice, fara sa platim taxe vamale pe acele bunuri. I-am spus ofiterului vamal ca vrem sa aducem carti. Omul a insistat de mai multe ori daca vrem sa aducem si altceva decat carti: “Hai, nu vreti si altceva? Mobila, calculatoare, masini, colectii, orice?” Dansul isi facea datoria sa ne informeze ca putem sa facem asta, ca avem acest drept si e pacat sa nu-l folosim, si mai ales vroia sa se asigure ca noi intelegem exact ce ne spune si ce putem sa facem cu aceasta optiune, ca sa nu avem regrete ulterioare. Dar nu, am vrut sa aduc doar carti. De ce sa vreau sa aduc din Romania fotolii si paturi si dulapuri si calculatoare si televizoare si masini, daca din toate acestea erau si la Toronto? Ca doar m-am mutat in Canada, nu intr-o tara din Africa Centrala. Nu plateam vama pe acele bunuri pe care le puteam aduce in Canada, dar transportul in continuare trebuia sa-l suport eu. Dar carti in limba romana nu puteam sa gasesc in Canada, asa ca am considerat ca este singurul bun pentru care chiar merita un asemenea efort. Pe de alta parte, ofiterul respectiv a parut foarte surprins de alegerea noastra, cum de vrem sa aducem doar carti si sa nu aducem alte bunuri materiale? Si mi-am dat seama ca in intreaga sa experienta de vames noi om fi fost primii care au ales sa repatrieze carti in Canada in calitate de noi rezidenti fara sa vrem sa aducem alte bunuri, iar toti ceilalti carora vamesul le-a adresat vreodata aceasta intrebare au declarat ca vor sa aduca obisnuitele fotolii-paturi-dulapuri-televizoare-calculatoare-masini.

Bun, dupa ce am scris “Books” pe formularul ala de vama, urmatoarea intrebare a vamesului a fost cat valoreaza transportul pe care eventual il vom aduce in Canada? Si la intrebarea asta m-am cam blocat. Cum poti sa pui un pret pe un lucru de nepretuit, cum este o biblioteca? Nu degeaba unor lucruri li se atribuie valoare sentimentala, nu-i asa? Pana la urma am declarat o valoare de $2,000, dar habar n-am daca este un pret just, sau exagerat, sau prea mic pentru biblioteca mea din Romania.

Majoritatea cartilor pe care le am in Romania sunt opere ale scriitorilor din literatura clasica engleza, franceza, romana, universala. Am inceput sa le cumpar de pe vremea facultatii, si majoritatea cartilor pe care le-am achizitionat au fost cumparate din anticariate. Fiind studenta, atunci cand mergeam sa cumpar carti, le alegeam si in functie de bibliografia pe care o aveam de parcurs pentru cursurile de literatura engleza, franceza, universala/comparata. Iar dupa ce am terminat facultatea, faceam aceleasi alegeri cand mergeam la librarie sau (mai des) la anticariat, din 2000 incoace fiind deja profesor de limba franceza si engleza in invatamantul preuniversitar din Romania. Printre autorii de pe rafturile bibliotecii mele se numarau Marcel Proust, André Gide, Albert Camus, Victor Hugo, Guy de Maupassant, Gustave Flaubert, Stendhal, Alexandre Dumas, William Shakespeare, David Herbert Lawrence, Virginia Woolf, William Makepeace Thackeray, Karel Capek, Franz Kafka, Liviu Rebreanu, Camil Petrescu, si foarte multi alti autori pe care mi-ar lua foarte mult timp sa-i mentionez pe toti aici.

Cand am venit in Canada si am inceput sa construiesc o noua biblioteca, m-am indreptat spre alti autori decat cei pe care ii aveam pe rafturile bibliotecii mele de acasa. Nu m-am mai orientat spre literatura clasica, asa cum am facut in anii facultatii, precum si in anii in care am fost profesor de limbi straine, ci am inceput sa cumpar carti mai de consum, mai lejere, ale unor autori care sunt acum la moda si care sunt o relaxare sa le citesti. Biblioteca mea din Toronto e foarte diferita fata de cea din Romania – autori de romane politiste si thriller (Agatha Christie, Sidney Sheldon, Dan Brown, John Grisham), autoare de literatura chic (Sophie Kisnella, Candace Bushnell, Helen Fielding, Marian Keyes, Lauren Weisberger, Jane Green, Emily Giffin), Paulo Coelho (nu stiu in ce gen literar sa-l inscriu), carti non-fictiune (biografii, memorii), carti depsre moda. Motivul pentru care in Canada am ales lecturi atat de diferite fata de cele din Romania este evident faptul ca inca ma mai gandesc sa repatriez cartile de acasa aici la Toronto. N-am vrut sa cumpar In cautarea timpului pierdut de Marcel Proust, sau Strainul de Albert Camus, sau Mizerabilii de Victor Hugo, sau Madame Bovary de Gustave Flaubert, cand aveam deja aceste volume in Romania si speram ca intr-o zi sa le am langa mine la Toronto. Aici in Canada am cumparat carti pe care nu am avut ocazia sa le citesc in Romania.

Primele doua carti pe care le-am cumparat la Toronto au fost The Da Vinci Code de Dan Brown si The Devil Wears Prada de Lauren Weisberger. Silly, I know, dar vazusem ambele filme cu putin timp inainte, mi-au placut ambele productii cinematografice, si am vrut sa citesc si cartile care le-au inspirat. Iar dupa aceea nu am mai putut sa ma opresc – ajungeam saptamanal la librarie si imi cumparam carti cu duiumul, incat a devenit o dependenta, iar libraria mea preferata din intreg orasul a devenit libraria Indigo din incinta mall-ului Toronto Eaton Centre, situat la cativa pasi de jobul meu. Cumpar atat de des carti, incat am si carduri de fidelitate la aceasta librarie, pentru a aduna “puncte” sau a profita de reduceri. Le tin pe un raft din biroul amenajat acasa, care intre timp a devenit neincapator si chiar ma gandeam zilele acestea sa merg pe la Ikea sau la un alt magzin de mobila pentru a-mi lua un raft nou, care sa-mi acomodeze intreaga biblioteca.

Cat priveste cartile in limba romana, am doar 6 volume. In 2009 un prieten de-al meu din Toronto a plecat in vizita in Romania, si fiind din acelasi oras unde am locuit si eu, l-am rugat sa treaca pe la ai mei si sa-mi aduca Manastirea din Parma a lui Stendhal. Nu vroiam sa-l deranjez sa-mi aduca prea multe din Romania, ca nu-i ocup spatiu in valiza, si l-am rugat sa-mi aduca o singura carte. Cu o alta ocazie, un an mai tarziu, am comandat din Romania patru carti din colectia Tango – Carte Postala. Noi suntem zeite si Dragostea e un bonsai de Alice Nastase, precum si Codul nebunelor maniere si Sex in (per)versiune clasica de Simona Catrina. Iar anul trecut, cand o prietena de familie a venit in vizita la Toronto, am rugat-o sa-mi aduca primul volum al trilogiei Fifty Shades de E. L. James, traducerea romaneasca, Cincezi de umbre ale Domnului Grey.

Anul acesta am inceput sa citesc ebooks. Pana nu demult nu citeam ebooks, pentru ca prefer in continuare sa tin o carte tiparita in mana, dar este singura mea posibilitate sa fac rost de carti in limba romana, altfel decat sa comand carti tiparite din Romania prin metodele traditionale, transportul carora dureaza cateva zile sau saptamani, etc., sau cand rareori cineva ar putea sa-mi aduca o carte din Romania. Am devenit clienta librariei online Elefant.ro, cumpar carti in romana de la ei pe care le pot citi intr-o secunda de cand fac comanda, si astfel pot in sfarsit sa-mi ostoiesc dorul de a citi carti in limba romana. Dar in schimb, cartile in engleza pe care le pot cumpara din librariile din Toronto le citesc tot in varianta tiparita, si nu ebook.

Categorii:
carti

Comentarii

  • si eu am o colectie nepretuita , cu spatiul este mai greu si unele le tin intr-o camara , dar nu renunt la ele…am donat multe bibliotecii din oras , dar mai mult carti pentru copii !

    coco 24 iulie 2013 6:37 Răspunde
    • Buna Coco, ma bucur sa te vad. 🙂
      Cat de generos din partea ta, sa donezi carti bibliotecii, felicitari.

      Victoria West 24 iulie 2013 16:02 Răspunde
  • Cat mi-a placut Noi suntem zeite, nu am avut multe carti, dar am avut norocul sa gasesc unde m-am mutat o biblioteca veche cu carti care mai de care mai pretioase.

    mihaela pojogu 24 iulie 2013 12:39 Răspunde
    • Si mie mi-a placut „Noi suntem zeite” foarte mult, am citit-o pe nerasuflate.

      Victoria West 24 iulie 2013 16:02 Răspunde
  • Pingback: Cadouri din Romania | Victoria West

  • Pingback: Cum arata raftul cu carti de moda dintr-o librarie din Canada – Victoria West

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title