Vineri, 20 mai
Acum cand scriu aceste randuri, ma aflu intr-o padure departe de orice semn de civilizatie, situata la vreo suta de kilometri de Ottawa si la vreo cinci ore de condus de Toronto. Locul unde ma aflu se numeste Calabogie, si e un parc de agrement unde iubitorii de offroad vin cu Jeep-urile, ATV-urile si corturile sau casele mobile pentru un weekend sau o vacanta plina de aventura cu un nivel ridicat de adrenalina.
John e pasionat de Jeep-uri si offroad de ani de zile, si a venit la Calabogie in fiecare primavara, in luna mai, cu ocazia weekendului lung din aceasta luna, din 2010 incoace. Intalnirea iubitorilor de offroad din fiecare an in luna mai la Calabogie este, din cate stiu, un eveniment anual organizat de un club offroad din Ottawa. Eu nu sunt la fel de pasionata de offroad si vacante au naturel, si nu l-am insotit pe John la Calabogie in anii trecuti; ci mai degraba l-am lasat sa-si vada de pasiunea lui alaturi de alti prieteni de-ai lui care au aceleasi jucarii si pasiuni ca John; iar pentru mine acele weekenduri cand John pleca sa se joace cu Jeep-ul si alte jucarii pentru copii mari erau ocazii perfecte sa petrec niscaiva timp pentru mine.
Cand eram mai tineri, adica pana in 30 de ani, ieseam in weekenduri cu cortul cat era vara de lunga. In Romania luam cortul in spate si plecam in vacante la munte si la mare (ca sa folosesc o expresie “tocita” din vocabularul romanesc de vacante), dar si in delta; sau ne petreceam weekendurile in diverse parcuri de agrement mai aproape sau mai departe de casa. Instalam cortul pe malul unui lac sau rau, baietii pescuiau si fetele isi gaseau altceva distractiv de facut, si acolo stateam pana duminica seara, cand era timpul sa ne intoarcem acasa.
Am continuat sa facem iesiri cu corturile si in Canada, in primii ani pe care i-am petrecut la Toronto, inainte sa se nasca Alex. Cat am fost doar noi doi, inca puteam sa mergem la padure cu cortul si sa petrecem un weekend intr-o rezervatie naturala sau pe malul unui lac. Primul nostru cort pe care l-am avut la Toronto a fost ceva mic, pentru 3 persoane, noi fiind doar noi doi atunci, ceea ce ne era suficient.
Ultima iesire pe care am facut-o cu cortul a fost in vara lui 2008, in apropiere de Wasaga Beach, o zona turistica din Ontario de pe malul golfului Georgian Bay care se varsa in lacul Huron. Eram o gasca de vreo 10 insi, am instalat corturile intr-o padure, si am stat acolo un weekend intreg. Tantarii de acolo aproape ca ne-au mancat de vii, atat de multi erau, si erau si o specie de tantari mai mari (niste “taranoi” de tantari, mult mai mari, mai lacomi si mai agresivi decat aia “de la oras”), dar ne-au ajutat spray-urile anti-tantari si faptul ca ne-am petrecut serile in jurul focului de tabara. Iar duminica la pranz, cand era timpul sa strangem si sa plecam, ne-am oprit la o terasa din Wasaga Beach care era chiar pe malul lacului, si ne-am uitat la finala Campionatului European de fotbal din 2008, cand Spania a castigat meciul de finala impotriva Germaniei si a devenit campioana europeana.
Vara lui 2008 a fost ultima vara in care am facut acest gen de iesiri “in natura”, dar si ultima vara in care am iesit la cluburi si discoteci, ultima vara cand eu si John am fost un cuplu fara copii, cand puteam sa ne petrecem timpul liber dupa cum ne poftea inima si dupa cum ne traznea prin cap, si puteam sa facem niste excese pe care cuplurile cu copii nu si le pot permite. In vara urmatoare am fost insarcinata, iar Alex s-a nascut in septembrie al acelui an. Si de-atunci am terminat-o cu iesirile cu cortul, caci nu mai puteam sa ne petrecem weekendurile de vara in padure la cort cu un bebelus in brate; iar nevoia mea de confort a crescut considerabil odata cu nasterea lui Alex.
Si aici revine Jeep-ul lui John in poveste – desi sotul meu a preferat in continuare sa faca iesiri in care sa simta un nivel ridicat de adrenalina, eu decideam sa nu il insotesc, atat din cauza lui Alex care era prea mic, cat si din cauza faptului ca nu ma mai simteam confortabila la cort. Si astfel, in ultimii ani John isi lua Jeep-ul, sau ATV-ul, sau ambele, si pleca la padure cu cortul, impreuna cu prietenii lui de la clubul de iubitori de offroad, iar eu ramaneam acasa cu Alex si imi vedeam de ale mele – shopping, scris, lecturi, cafea cu prietenele, si alte placeri feminine. Si bineinteles, savuram fiecare minut din acele weekenduri pe care le petreceam singura, pentru mine. Ma rog, nu chiar singura, eram cu Alex, dar erau ocazii perfecte si pentru mine sa-mi incarc bateriile, nu doar pentru John.
Asadar, din 2010 incoace John a venit la Calabogie in fiecare an, in decursul weekendului lung din luna mai cu ocazia Zilei Reginei Victoria, iau eu alegeam sa petrec acele weekenduri acasa cu Alex. In 2011 John a plecat nu doar pentru un weekend la Calabogie, dar pentru o saptamana intreaga intr-o expedie offroad, impreuna cu alti doi prieteni de-ai lui pasionati de Jeep-uri si offroad. Au petrecut un weekend la Calabogie, pentru a participa la evenimentul anual de offroad, si si-au continuat drumul spre Nordul Quebecului pentru o vacanta de tip road trip, in care au condus spre Nordul Canadei – altfel spus, vacanta lui John spre Polul Nord. Au ajuns pana aproape de malul golfului James Bay care se varsa in golful Hudson Bay care se varsa in Oceanul Inghetat de Nord, pana la marginea civilizatiei canadiene din Nordul Quebecului, pana la ultimul drum construit in Nordul Canadei, iar dincolo de acel punct, dincolo de acel ultim semn de civilizatie canadiana, era doar pustietate, frig si cate o comunitate de indieni nativi pe ici pe colo. Doamne fereste sa ti se strice masina acolo, ca acolo ramai, nu te mai gaseste nimeni in veci.
Dupa cum va puteti da seama, o asemena vacanta nu era tocmai pe gustul meu, asa ca l-am lasat pe John sa plece spre Polul Nord si sa-si satisfaca pofta de aventura, iar eu mi-am luat liber de la serviciu in decursul acelei saptamani si am petrecut o vacanta pentru mine. Doamne ce bine a fost – am mers la shopping, la cinema, la saloane de frumusete, am scris, si am luat o pauza de la restul lumii pe care am savurat-o din plin, fiecare minut.
Si asa a fost ani la rand, cand John pleca cu prietenii lui in calatorii offroad, iar eu ramaneam acasa cu Alex si savuram fiecare minut pe care puteam sa-l petrec pentru mine cu aceste ocazii. Iar vara trecuta am avut o experienta si mai buna din acest punct de vedere – John l-a luat pe Alex intr-o calatorie de un weekend “intre baieti”, iar eu am ramas singura acasa, pentru un weekend intreg. Singura. SINGURA. All to myself. A fost primul meu weekend, in ultimii sase ani, pe care l-am avut doar pentru mine (si singurul de pana acum). Inainte de aceasta ocazie, cand spuneam “voi petrece un weekend singura pentru mine”, de fapt era si Alex inclus in ecuatie, de data aceasta insa a fost vorba doar de mine, avand in vedere ca Alex a crescut deja destul de mare ca sa plece cu taica-sau, pentru o iesire “intre baieti”. Sa ai familie inseamna, evident, sa-ti petreci tot timpul alaturi de familie; iar cand ai ocazia sa ramai singura pentru un scurt timp, inveti sa savurezi fiecare minut pe care ai posibilitatea sa-l petreci pentru tine insati.
Anul trecut insa ne-am luat casa mobila, si am devenit mai deschisa iesirilor in natura pe care John le iubeste atat de mult. Nu-mi place sa dorm in cort, nivelul de confort de care am nevoie acum e mult mai mare decat eram dispusa sa accept acum 10 ani, dar RV-ul ne ofera acelasi confort ca acasa, Alex a crescut si el destul de mare incat sa se bucure de aceste iesiri si vacante alaturi de parintii lui, si astfel vara trecuta a fost o vara pe care am petrecut-o in calatorii grozave cu RV-ul prin Canada si SUA. Am avut iesiri de un weekend, dar am plecat si intr-o vacanta de o saptamana in care am colindat mai multe locuri din Canada si Statele Unite. Am mers cu RV-ul la Sandbanks, la Cobourg, la Tobermory, la Sault Sainte Marie canadian, dar si la Sault Sainte Marie american, in statul Michigan. A fost cea mai frumoasa vara pe care am avut-o in ultimii ani. Iar faptul ca Alex e destul de mare acum inseamna ca aceste iesiri sunt lipsite de stresul care ne acompania in vacante cu ani in urma, cand era mic, si grijile legate de plecatul in vacanta cu un copil mic nu se dezlipeau de noi, veneau la pachet cu placerea vacantei in sine. Acum e doar placerea vacantei, fara stresul aferent, avand in vedere ca Alex e destul de mare acum si acel stres nu mai exista. Super. In sfarsit putem si noi sa ne distram ca lumea, in trei, ca familie, fara sa fim stresati de nimic. Asa m-am simtit vara trecuta cand am plecat cu RV-ul in vacanta, asa ma simt si acum la Calabogie, in timpul acestei vacante cu RV-ul cu ocazia weekendului lung pentru Ziua Reginei Victoria, si asa sper ca o sa ma simt de acum inainte cand plecam cu RV-ul, ceea ce ma va face sa savurez aceste iesiri si vacante la maxim.
E vineri dupa-amiaza. Vremea e foarte buna, e un weekend cald, 20 si ceva de grade. Am ajuns la Calabogie miercuri noaptea, si vom sta aici pana duminica. Am venit in aceasta vacanta cu un grup de 9 insi, o casa mobila, doua corturi si vreo sapte ATV-uri. Pe cativa dintre prietenii mei i-am gazduit in casa mea mobila, atat cat mi-a permis spatiul, iar ceilalti stau la corturi. Eu sunt singura in casa mea mobila in aceasta dupa-amiaza, si scriu acest articol. Toti ceilalti sunt plecati sa se joace cu ATV-urile pe malul unui lac la vreo 10 de km distanta de la locul unde am campat. Alex a fost foarte incantat sa plece si el impreuna cu toti baietii, si taica-sau s-a hotarat sa-l ia in aceasta aventura. Au plecat dimineata, si se vor intoarce din aventura lor cu ATV-urile spre seara. Sper ca toata lumea e ok acolo, pentru ca n-am semnal la telefon si nu pot sa-i sun ca sa-i intreb ce mai fac. Eu am ramas singura in RV, pentru ca n-am putut sa renunt de tot la vechile mele obiceiuri, si am profitat de aceasta ocazie sa petrec un pic de timp pentru mine. Si ce altceva pot sa fac mai bun atunci cand sunt singura si pot sa petrec un pic de timp pentru mine, decat sa scriu. Mi-am adus un arsenal intreg, petru ca stiam ca le voi savura – laptopul si cateva carti. Singurul inconvenient este ca n-am semnal la telefon si n-am acces la internet, asa ca voi publica acest articol cand ma intorc la Toronto.
Aseara am facut gratar si un foc de tabara cu marshmallow parliti si bere, in seara asta probabil vom face la fel, precum si maine seara, iar duminica vom strange caruta si vom pleca acasa. Weekendul lung din luna mai da startul sezonului estival aici in Canada, care va dura pana in septembrie cand incepe noul an scolar, si toata vara tot canadianul cu mic cu mare isi scoate jucariile din curte – RV-uri, corturi, ATV-uri, masini de teren, barci, si iese din oras. Sper sa fie o vara frumoasa cu weekenduri calde, in care sa putem profita de vreme buna si sa iesim sa descoperim locuri noi in casa noastra pe roti.
***
Luni, 23 mai
Aseara ne-am intors la Toronto. Inca mai suntem in vacanta, astazi avem o zi relaxanta acasa, in aceasta dupa-amiaza vom merge la cinema sa vedem filmul Angry Birds, iar maine toata lumea se intoarce la serviciu si la scoala.
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
Photo credit: Victoria West
