In aceasta parte a lumii in care traiesc viata este un tumult incontinuu. Toata lumea se grabeste undeva, alearga undeva, trebuie sa ajunga undeva, sa nu intarzie undeva. Am fost prinsa in acest vartej din prima zi in care m-am mutat la Toronto. Si in fiecare zi descopar ca nu am timp pentru ceva, si pentru alteva, si pentru altceva – lucruri mici si aparent neimportante, dar care, puse impreuna, constituie o mare parte din viata mea de zi cu zi, pentru care nu mai am timp.
Nu am timp sa iau o ora de pranz la serviciu asa cum fac toti ceilalti colegi ai mei, si iau doar 45 minute ca sa pot pleca de la birou cu un sfert de ora mai devreme sa-mi iau copilul de la gradinita.
Nu am timp sa folosesc escalatorul in metrou asa cum este gandit, fara sa alerg pe scari, si de fapt urc si cobor scarile escalatorului, in timp ce acesta se misca deja.
Nu am timp sa merg la cumparaturi decat odata la cateva luni, mult mai rar decat mi-ar face placere.
Nu am timp sa merg la toate evenimentele mondene din Toronto la care sunt invitata, si reusesc sa onorez doar o parte din invitatiile pe care le primesc.
Nu am timp sa ma machiez dimineata acasa, si ma machiez in masina in drum spre serviciu.
Nu am timp sa-mi beau cafeaua de dimineata acasa, si o beau la birou, in timp ce incep deja munca.
Nu am timp sa raspund la emailurile care mi se aduna in inbox, si trec zile pana apuc sa le scriu cateva cuvinte prietenilor sau membrilor familiei care asteapta raspunsul meu.
Nu am timp sa ies in parc cu copilul meu atat de des pe cat as vrea.
Nu am timp sa citesc toate cartile pe care le am in biblioteca.
Nu am timp sa ma uit la televizor, si sunt deconectata in totalitate de lumea stirilor.
Nu am timp sa urmaresc un serial la TV, si il urmaresc pe Netfix cand apuc.
Nu am timp sa ma uit la Cronica Carcotasilor, emisiunea mea preferata de alta data, si in ultimele 2 sezoane nu am mai urmarit nici o editie.
Nu am timp sa ma uit la un film de la cap la coada, si ma uit pe bucati, chiar daca e un film care imi place.
Nu am timp sa merg la coafor sau la un salon de frumusete la fel de des ca in alti ani.
Nu am timp sa merg la cinema sau la teatru decat foarte rar, mai rar decat imi pasa sa ma gandesc.
Nu am timp sa merg la piscina noastra deschisa decat de 3-4 ori pe vara, iar la o alta piscina inchisa in timpul sezonului rece nici atat.
Nu am timp sa merg in vacanta oricand vreau, pentru ca trebuie sa tin cont si de volumul de munca de la biroul meu. Desi pot sa-mi iau vacanta si maine, voi pleca de-abia in martie viitor, cand se racoreste sezonul finantelor.
Nu am timp…
Nu am timp…
Nu am timp…
Regretatul John Lennon a spus odata ca viata este ceea ce se intampla in timp ce esti preocupat sa-ti faci alte planuri.
Damn, nu mai am timp sa-mi traiesc viata, ea traieste si singura, fara mine, nu ma asteapta, merge inainte.
Aveti si voi sentimentul asta? Voi ce nu aveti timp sa faceti?
Eu nu am timp de nimic :)) Nu stiu cum reusea mama sa le faca pe toate cand eram copii. 2 joburi, curatenie, aveam mancare gatita zilnic, ne supraveghea si la lectii si nu se plangea. Apai eu n-am nici copii, mai lucrez si de-acasa, deci nu pierd timp pe drum si tot nu-mi ajunge timpul. Eu n-o sa pot fi niciodata wonder woman. M-am impacat cu ideea 🙂
Te inteleg perfect si te iert ca nu ai timp sa raspunzi la mailuri.
Te pup. O saptamana usoara!
Posibil ca si mamele noastre se gaseau in aceasta impostura, ca nu aveau timp de aia, si de aia, si de aia. Dar eram copii, eram mici, si nu poate nu realizam ce inseamna pentru ea fiecare minut din viata ei. Sau, ne punea pe noi copiii in fruntea listei de prioritati si nu mai avea timp pentru ea insasi, dar nu ne lasa pe noi sa vedem acest lucru.
Te pup si eu si iti doresc si tie o saptamana minunata!
Iti recomand sa citesti poezia lui Octavian Paler „Avem timp”. Merita!
Imi place , ai talent omule!Prin asta ti-ai mai castigat un cititor, bafta si la cat mai multe articole!
K si Dragos, mersi ca ati intrat aici.
Am gasit poezia respectiva…
Avem timp, Octavian Paler
Avem timp pentru toate. Sa dormim
sa alergam in dreapta si in stanga
sa regretam ce-am gresit si sa gresim din nou
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine
avem timp sa citim si sa scriem
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam
avem timp sa ne facem iluzii
si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu
avem timp pentru ambitii si boli
sa invinovatim destinul si amanuntele
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare
avem timp sa ne-alungam intrebarile
sa amanam raspunsurile
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam
avem timp sa ne facem prieteni si sa-i pierdem
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa aceea
avem timp sa primim daruri si sa nu le intelegem
avem timp pentru toate
nu e timp pentru putina tandrete
cand sa facem si asta, murim.
Unele surse prezinta o poezie mai lunga, altele sustin ca aceasta este varianta originala, iar restul versurilor nu ii apartin lui O. Paler.
Buna Victoria! Mesajul asa-zisului „dragos” e doar spam, am realizat acum fiindca si mie mi-a scris exact acelasi lucru. Face reclama mascata la acel site si a crezut ca nu-l depistam :))
Apropo de timp, cunosc senzatia, acum m-am mai eliberat de cand nu mai lucrez, dar tin minte cum eram in sesiune anii trecuti, dar trebuia sa ajung si la birou. Eram aproape de epuizare… Nu stiu ce sfat sa dau, pot doar sa spun ca inteleg si ca e greu…
Iti doresc sa gasesti un echilibru in ceea ce faci, si sa poti petrece mai mult timp cu ai tai. Te pup.
Flavia, aveam aceasta senzatie, ca nu am timp, si cand locuiam in Romania. Dar cand m-am mutat in Canada, s-a acutizat. Aici ritmul de viata este mult mai alert decat in Europa…
Traim pe fuga, mancam pe fuga iubim pe fuga dormim pe fuga…
Intre dimineata si seara e sprintul
Ani fug si ei…si noi nu ne dam seama caci ne traim viata in birouri rigide, in zgomotul tastelorsi al aparatelor de aer conditionat inchisi in calculatoare despre care ne amagim ca ne-ar fi ferestre spre lume.
Visam pe Google, zambim pe Facebook si ne dam intalnire pe messenger
Gandim cu viteza gandului dar pierdem esenta caci niciodata n-avem timp
Citim titluri dar uitam povestile
Ne trezim ca trec anotimpurile peste noi
Apropos, e toamna….
Trist este ca de noi si de cei dragi noua nu avem niciodata destul timp…
Dar avem timp de colegii de munca care ne cer sfaturi legate de munca, avem timp pt. sarcinile de serviciu chiar si dupa serviciu, avem timp pentru sef, avem timp sa ne stresam cu treburile de zi cu zi….
Vorba unei colege: life first, work after….
Eu nu am timp sa ma joc suficient de mult cu hamsterul meu (nu, nu am copii, am doar un hamster, dar si el merita atentia mea :)), nu am timp sa fac destula ordine si curatanie, nu am timp sa fac sport (sau lipsa de timp e doar un pretext bine calculat?), nu am timp sa nu imi fac griji, nu am timp sa ma bucur suficient de mult de lucrurile frumoase si de oamenii dragi mie, nu am timp sa trec pe la ai mei, nu am timp sa ma vad cu prietenele, nu am timp sa gatesc (dar si daca as avea, nu m-as omori cu asta), nu am avut timp sa vizitez muzeul Antipa proaspat renovat care s-a deschis de cateva saptamani, nu am timp sa stau cu orele la telefon cum faceam acum cativa ani, si ca si tine, Victoria: nu am timp sa merg la film, teatru si alte evenimente mondene atat de des cat as vrea, nu am timp de coafor, manichiura si shopping…
Si eu nici macar nu am un bebe inca- cand il voi avea, voi sta si mai prost la managementul timpului…:(((
Victoria ,lipsa timpului e o problema si aici in rindul majoritatii ; chiar si adolescentii spun ca pentru ei vremea trece mai repede fata de perioada copilariei .
Uneori compar prezentul cu trecutul si ma intreb daca este efectiv o lipsa sau daca activitatile strict necesare de acum nu sint excesiv de solicitante ,astfel incit sa consume cea mai mare parte din energia zilnica .
Poate trebuie luat in seama si faptul ca toti vor sa faca mai multe lucruri decit altadata in timpul liber .
Subscriu in mare parte listei activitatilor pe care ai dori sa le faci si nu reusesti ; momentan, cel mai mult simt lipsa timpului pentru a ma dedica pasiunilor .
Ma intreb daca atunci cind vorbesti despre o usurare a muncii , in martie anul viitor, te referi la incheierea bilantului contabil anual .
La noi circula nu de mult ,influentat de emisiunile de la televiziune ,ideea unor cercetatori precum ca timpul s-a comprimat efectiv,iar ziua are 16 ore in loc de 24 . Sa fie adevarat ?
Luc Benoist intro carte a lui, (Semne, mituri si simboluri -parca!) spunea despre oamenii preistorici ca erau condamnati la timp liber. Prin extrapolare, am putea spune ca noi suntem exact pe dos! Timp ar fi dar marea problema e ca-l folosi cu lucruri pe care „trebuie” sa le facem si ne ramane putin pentru ceea ce vrem sa facem. Mai cred ca ne dorim si mult mai multe lucruri, decat mamele noastre de exemplu si atunci pare ca ele aveau timp pentru toate si noi nu.
Te salut si-ti doresc timp!
Uf !Am poposit pe blogul tau Victoria, sa-mi incant ochii cu modelele care sunt in trend. Si, am dat peste acest adevarat maraton de NU-uri. Mi-am pierdut parca din suflu. M-am regasit in toate etapele. Imi pare rau ca nu am stat o clipa sa le savurez, sa le constientizez. Viata vine navalnic peste noi. Viata este un tzunami caruia trebuie sa i te impotrivesti. Nu sa i te supui.
Traim pe fuga, mancam pe fuga iubim pe fuga dormim pe fuga…
Intre dimineata si seara e sprintul
Ani fug si ei…si noi nu ne dam seama caci ne traim viata in birouri rigide, in zgomotul tastelorsi al aparatelor de aer conditionat inchisi in calculatoare despre care ne amagim ca ne-ar fi ferestre spre lume.
Visam pe Google, zambim pe Facebook si ne dam intalnire pe messenger
Gandim cu viteza gandului dar pierdem esenta caci niciodata n-avem timp
Citim titluri dar uitam povestile
Ne trezim ca trec anotimpurile peste noi
Apropos, e toamna….
Victoria, si eu am acelasi sentiment de luni de zile. Si multi prieteni de-ai mei patesc la fel. O singura formula „functioneaza” pentru mine: sa ma culc foarte tarziu, abia dupa ce am reusit sa fac tot ce imi doream. Dar in timp, clachezi de oboseala si nu stii cum sa faci sa mai furi o ora de somn, deci nu e o solutie.
Cred ca ne gestionam prost prioritatile. Sau timpul alearga mai cu spor?!
Ma intreb de ce un om simte nevoia sa scrie ca el nu are timp?..mai ales ca are timp sa scrie acest post.
Sper sa ai timp de copilul tau, de sotul tau, de muraturi si de musafiri, daca faci astea e ok, inseamna ca nu ai de ce te plange.
Timpul trece pt fiecare diferit, dar creierul daca e bine blindat, are timp de toate…
Nu ingrosa randurile roboteilor, sint deja atatia la casat!
Sa ai timp!
Va multumesc tuturor pentru comentarii si pareri, si imi cer scuze ca nu am apucat sa va raspund in ultimele 2 zile.
Cristina, cand ai pomenit de Google si Facebook, mi-am adus aminte de inca un „nu am timp” pe lista mea. Nu am timp sa-mi promovez blogul. Am primit de la Google un cupon de $200 si de la Facebook un cupon de $50 pentru publicitate, si au expirat fara sa apuc sa le folosesc, caci aveau o valabilitate de cateva saptamani si trebuia sa-mi creez campania de publicitate in acel interval de timp. Mi-e cam ciuda… Poate cu alta ocazie (daca mai primesc cupoane).
Adnya, cand vei avea un copil, sa te cam astepti la acest lucru. Mare parte a timpului vei dedica copilului, si pentru tine va ramane si mai putin timp decat ai acum. Asa mi s-a intamplat si mie, si este la fel pentru orice mama. Inainte evident ca aveam mai mult timp pentru mine decat am acum… Dar cand e vorba de copii, e vorba de prioritati, copilul devine cea mai importanta fiinta din viata ta, care are nevoie de toata atentia, grija si timpul tau.
Mie mi se intampla acum acelasi lucru cu pisica mea, cum ti se intampla tie cu hamsterul. Si cu sportul la fel, bicicleta mea statica someaza de luni de zile. 🙂 E adevarat ca niciodata nu am fost mare practicanta de sport. 🙂
Lili, cand am spus de martie viitor cand se racoreste sezonul finantelor, ma refeream la urmatoarele. Unul din produsele financiare cu care lucrez in domeniul meu este un anumit tip de pensie privata, careia in Canada i se spune RRSP. De-a lungul vietii canadienii pun bani de-o parte in acest fond de pensie RRSP (o anumita suma pe an calculata in functie de venitul individului), ca sa traiasca din banii astia la pensie. In fiecare an data limita de a-ti face contributia anuala la pensia privata RRSP este februarie 28 pentru anul trecut. De exemplu, de la 1 martie 2011 pana la 29 februarie 2012 (anul viitor fiind an bisect, data limita va fi pe febr. 29) canadienii au timp sa investeasca suma aia anuala pentru 2011. Iarna este perioada cea mai activa in finante si investitii, pentru ca toata lumea produce mai multi bani in lunile de iarna decat in lunile de vara, cand lumea cheltuie banii in vacante. Si adeseori multi lasa pe ultima suta de metri (adica luna februarie) sa investeasca bani in fondurile lor de pensii. Incepand cu luna martie, volumul de munca la biroul nostru (si in majoritatea companiilor financiare) scade, si devine mai lejer.
Am auzit si eu de ideea asta a cercetatorilor, precum ca timpul s-ar fi comprimat. Nu stiu daca neaparat la 16 ore, suna exagerat, dar probabil este adevarat ca ziua nu mai este de 24 ore ca inainte. In suportul acestei idei mai vine si o alta teorie – precum ca Pamantul are viteza mai mare acum, si anul de rotatie in jurul Soarelui este completat nu in 365 zile si 6 ore asa cum stiam dintotdeauna, ci in mai putin timp, de unde si ideea ca timpul este comprimat.
Blitz, bine ai venit pe blog. Cu siguranta noi suntem la polul opus fata de oamenii preistorici. In cazul meu chiar este valabil, vreau sa fac mai multe acum decat in alti ani, dar timpul disponibil fiind acelasi, nu imi este suficient. Si imi mai aduc aminte ca atunci cand eram mica, mi se parea ca timpul trece foarte greu; pana trecea anul si venea vacanta de vara, dura o vesnicie. 🙂 Dar singura noastra preocupare de atunci era sa invatam. Acum ni se pare ca trec anii ca saptamanile, pentru ca avem un calendar mult mai plin decat atunci cand eram copii.
Lacramioara, de obicei intr-adevar citesti aici despre tendinte, si te mai astept cu drag pe acest blog pentru noutati din lumea modei, dar uneori simt nevoia sa scriu ce am pe suflet, asa cum a fost de data asta. Te astept si la urmatorul meu articol pe care il pregatesc zilele acestea, de data aceasta va fi despre moda.
Corina, bine ai venit pe blogul meu si sunt incantata sa te vad aici. Un timp si eu credeam ca ar fi o formula castigatoare, sa ma culc tarziu, sa ma trezesc devreme, ca sa am mai mult timp la dispozitie pentru tot ce am nevoie sa fac. Dar la un moment dat nu mai faci fata oboselii. Si de fapt acum prefer sa fac invers – ma culc devreme, ma trezesc devreme, reusesc sa ma odihnesc si sa fiu in forma a doua zi, si am mai multa energie pentru tot ce trebuie sa fac. Nu degeaba se spune cine se scoala mai dimineata mai departe ajunge, 🙂 eu traiesc chestia asta nu doar la figurat, dar si la propriu.
Cuchineasca, you have yourself a great day too! 😀
Mi-am facut timp sa scriu acest articol pentru ca imi place sa scriu, este pasiunea mea. Faptul ca azi am ales sa scriu despre acest subiect are mai putina legatura cu faptul ca scriu acest blog in fiecare zi.
Imi fac timp pentru copilul meu, sotul meu, musafiri, dar nu si pentru muraturi, si cred ca sunt ok si fara sa-mi pierd timpul cu muraturile. Aici unde sunt nimeni n-are timp de muraturi, la supermarket sunt rafturi intregi de muraturi de toate felurile si toate natiile, nimeni n-are timp sa faca muraturi acasa. Si nu numai muraturi, dar si altele din aceeasi categorie. Alte lucruri sunt mai importante, cum ar fi familia sau jobul; dar cand e vorba de ceva ce poti cumpara de la magazin decat sa pierzi timp si energie sa le faci acasa, preferi sa le cumperi, ca la bani tot acolo ajungi, nu e mare diferenta.
Apropo de muraturi, eu chiar ma gandeam anul asta sa ma ocup de asa ceva. Mi-e cam groaza, ca ia mult timp si sotul meu nu se pricepe, dar ce sa fac daca poftesc la muraturi romanesti. Aici nu sunt muraturi ca ale noastre 🙂
Esti o curajoasa. 🙂 Sa ne spui cum au iesit daca faci. Succes! 🙂