“Hotel Transylvania”, un altfel de film despre Dracula

Hotel Transylvania este un film de animatie 3D din 2012, personajul principal al caruia este Contele Dracula, vocea caruia este intrepretata de Adam Sandler.

Synopsis. Dupa moartea sotiei sale Martha (care a fost omorata de oameni) din 1895, Contele Dracula construieste un castel in inima Transilvaniei unde intentioneaza sa o creasca pe fiica sa Mavis departe de ura oamenilor, si unde deschide un hotel de lux doar pentru monstri, Hotel Transylvania, unde picior de om sa nu calce vreodata. Cand Mavis atinge varsta majoratului si implineste 118 ani, Dracula isi invita prietenii monstri pentru o petrecere de ziua de nastere a lui Mavis, printre care Frankenstein si iubita sa Eunice, o familie de varcolaci (Wayne, Wanda si cei 37 copii ai lor), mumia Murray, Omul Invizibil Griffin. Dar Mavis, care si-a petrecut toata viata la castelul tatalui sau superprotectiv, nu este atat de incantata de petrecerea care i se pregateste, deoarece visul ei cel mai mare este sa plece de acasa si sa vada lumea larga. Contele Dracula o lasa sa plece sa vada un sat din apropiere (care arata ca Piata Sfatului din centrul Brasovului, cu Turnul cu Ceas, si cu un han romanesc, Han Vechiul), cand de fapt a pus la cale un plan prin care sa o sperie de oameni, incat aceasta sa nu-si mai doreasca sa plece de acasa vreodata. Planul sau functioneaza, dar are si un efect neasteptat – un om (tanarul calator Jonathan in varsta de 21 ani) descopera castelul, iar Dracula trebuie sa faca tot posibilul ca nimeni sa nu afle de prezenta umana la hotel, mai ales fiica sa Mavis, dar pana la urma nu reuseste sa-i impiedice pe Mavis si Jonathan sa de indragosteasca unul de altul.

Contele Dracula este un tip de o noblete desavarsita, elegant, suplu si delicat, cu degete fine de pianist si cu o manicura perfecta data cu lac transparent (fireste, ca doar e conte). N-are niciun rid pe fata in ciuda varstei inaintate de 600 de ani, si inca mai poarta verigheta de aur cu rubin pe care o purta pe vremea cand era casatorit cu Martha. Il mai doare spatele din cand in cand, dar in rest este in forma buna. Pentru un monstru, este un tip foarte sensibil – aproape ca lesina cand gaseste un tricou de-al lui Jonathan care trebuia sa ajunga demult pe la spalatorie, nu suporta scartaitul meselor pe parchet asemanator cu acel sunet pe care il produci cand zgarii cu unghiile pe sticla sau pe o tabla, sa moara nu alta atunci cand Jonathan incearca sa-si scoata lentila din ochi.

Fiind un tata singur, Dracula isi asuma in intregime responsabilitatea pentru cresterea si ingrijirea lui Mavis, de cand aceasta este bebelus pana cand ajunge la majorat. Vlady Daddy isi iubeste copilul mai mult ca pe ochii din cap, si o alinta pe Mavis intr-un limbaj vampiresc foarte expresiv – Baby, My little baby, Little vampire, Little Mavis, Babyclaws, My beautiful Mayvay, Daddy’s girl, Mouse, My Little Mouse, My little voodoo doll, My daughter, My sweet little Mavis, My little girl, Mavey Wavey, Sweetfangs, Sweetheart, Honey, Honeybat, Dead-ums, My little one, My sweet little blood orange, Precious bones, Love droppings. Si niciodata nu foloseste aceeasi expresie de alint de doua ori cand ii vorbeste lui Mavis, ci de fiecare data o alinta altfel.

Cand Mavis e mica, Dracula cel superprotectiv nu are incredere in nimeni in grija caruia sa o lase pe fiica lui care niciodata nu a avut o bona, ci o ingrijeste singur. Ii schimba scutecele (folosindu-si puterile magice ca acestea sa se schimbe singure de fapt), se joaca impreuna cu ea, ii canta la chitara, ii citeste povesti inainte de culcare, o invata sa zboare, ii asigura scolarizarea acasa (ca doar nu-i nebun s-o lase sa plece la scoala!), si mai ales, ii insufla de la o varsta frageda frica fata de oameni si o invata ca trebuie sa stea departe de ei cu orice pret. Grija dusa la extrem pe care Dracula i-o poarta fiicei lui este usor de inteles, avand in vedere tragedia prin care a trecut, dupa ce sotia sa Martha i-a fost rapita de oameni. Iar hotelul pe care il construieste este menit sa fie o oaza de relaxare, liniste si siguranta, departe de ura oamenilor, pentru el, pentru Mavis si pentru toti prietenii lor monstri.

Si deoarece Dracula s-a izolat de oameni de la sfarsitul secolului 19 incoace, a trait intr-o capsula de timp si nu mai este la curent cu felul in care a evoluat omenirea. Cand ii vede pe oameni obezi, crede ca sunt asa ca sa aiba mai multa putere fizica asupra lui; cand de fapt sunt grasi saracii din cauza fast-food-ului pe care il mananca non-stop. Cand ii vede imbracati sumar, crede ca o fac pentru a avea mai multa dexteritate in miscari atunci cand vor sa-i omoare pe monstri, cand de fapt alegerile lor vestimentare se datoareaza faptului ca moda s-a mai schimbat in ultimii 118 ani. Habar n-are ce-i ala un telefon mobil, il cauta pe Jonathan de furci in rucsac, se sperie cand aude muzica in casti de urechi, conduce o masina vintage (cu numar de Romania care citeste “Undead”,), iar petrecerile lui sunt extrem de plictisitoare, lucru de care nici macar nu-si da seama.

Dar desi a trait in aceasta capsula de timp izolat de oameni in ultimii 118 ani, Contele Dracula a evoluat si el in felul sau de fiinta vampirica. Nu mai consuma sange de om, “ca e plin de grasimi si niciodata nu stii pe unde a umblat”, ci bea substitute de sange. Cand Jonathan apare la hotel, se abtine sa-l omoare, deoacere stie ca aceasta crima ii va face pe monstri sa regreseze cu sute de ani. Pune intoleranta la usturoi pe seama unei alergii, si are o atitudine mai neutra fata de lemnul infipt in inima, o arma care ar omori nu doar pe Dracula, dar pe oricine, fie ca e monstru, fie ca e om. Stramba din nas cand varcolacul Wayne infuleca o turma de oi, iar razele solare nu ii mai sunt fatale, ci doar se alege cu o insolatie zdravana cand iese la lumina zilei, dar care ii trece imediat ce revine la umbra.

Viata lui Dracula si a lui Mavis la Hotel Transylvania a fost linistita si sigura departe de omenire timp de 118 ani, dar totul s-a schimbat in clipa cand urmasul si tizul lui Jonathan Harker intra pe usa hotelului cu rucsacul sau enorm in spinare. Fiind un calator avid, Jonathan poarta pe rucsac drapele si embleme ale tarilor, locurilor si oraselor pe care le-a vizitat – Romania, Ungaria, Anglia, Mexic, Paris, Mallorca. Dupa ce incercarea lui Dracula de a-l scoate pe Jonathan din hotel pe neobservate a esuat, se vede nevoit sa pretinda ca Jonathan este organizator de petreceri si a venit la hotel pentru a-l ajuta pe Conte sa organizeze petrecerea lui Mavis. Nu numai ca Mavis si Jonathan se indragostesc unul de altul in prima clipa cand se intalnesc si impartasesc un “Zing” (dragoste la prima vedere in lumea monstrilor, care li se intampla o singura data in viata), dar Jonathan devine imediat favoritul oaspetilor hotelului, datorita faptului ca aduce un suflu proaspat printre monstri care se cam plictisesc la petrecerile anoste ale lui Dracula.

Si pe masura ce Contele Dracula incearca tot ce ii sta in putere sa-l tina pe Jonathan departe de Mavis, cei doi sunt atrasi unul de altul tot mai mult. Iar in acelasi timp, fara sa-si dea seama, si Dracula dezvolta o afectiune pentru Jonathan, datorita spiritului tineresc si modern al acestuia, incat ajunge sa-l protejeze de monstri (sa-l vedeti pe Jonathan ce haios este cand se ascunde in spatele lui Dracula), desi la inceput era invers – vroia sa-i protejeze pe prietenii sai monstri de omul intrus. Pana la urma caracterul uman al lui Jonathan este scos la iveala de bucatarul castelului, Quasimodo, Cocosatul de la Notre Dame de alta data, si Jonathan se vede nevoit sa paraseasca hotelul si Transilvania, lasand-o in urma pe Mavis cu inima zdrobita.

Dar cand Dracula vede dezamagirea lui Mavis, isi da seama ca mai degraba ar prefera sa o vada pe fiica lui ca pleaca sa vada lumea decat sa o vada nefericita. Pleaca in cautarea lui Jonathan, iar cand iese printre oameni, acestia il ajuta sa ajunga la aeroport, si atunci Dracula descopera ca oamenii nu mai sunt la fel de rai ca in urma cu un secol. Jonathan se intoarce la castel, iar petrecera pentru ziua lui Mavis este un blast, care se incheie cu focuri de articii, un lucru pe care Contele nu l-ar fi facut nici in ruptul capului cu doar o saptamana inainte, de teama sa nu atraga oamenii la Hotel Transylvania.

In sfarsit un film bun cu Adam Sandler, ca pana acum a facut numai porcarii. De vreo cativa ani incoace actorul Adam Sandler si-a facut obiceiul sa produca filme si sa joace rolurile principale in acestea (bineinteles – cine imparte, parte isi face), dar majoritatea dintre ele, daca nu toate, erau o pierdere de timp sa le vizionezi. In vara lui 2011 a aparut Jack and Jill (pe care nu l-am vazut nici pana acum), dar am citit atat de multe review-uri negative despre acest film, incat nici nu m-am obosit sa-l vad. Alte filme in care a jucat Adam Sandler si care nu m-au impresionat deloc au fost You Don’t Mess with the Zohan, Bedtime Stories, Grown Ups. Fiind CEO al propriei sale companii de productie de film, Adam Sandler face echipa cu aceiasi actori de multe ori, care au jucat si in Hotel Transylvania – Kevin James (care a interpretat vocea lui Frankenstein), Steve Buscemi (varcolacul Wayne), Jon Lovitz (bucatarul Quasimodo, fostul Cocosat de la Notre Dame). Mai lipsea Rob Schneider din distributia filmului Hotel Transylvania, dar mai bine ca a lipsit, ca ar fi stricat tot filmul (tare mi-e antipatic actorul ala).

Personajele de la Hotel Transylvania sunt construite intr-un mod hilar si foarte comic, incat iti intra pe sub piele din prima. Contele Dracula are un accent de est-european foarte dragut, care te face sa-l indragesti pe temutul vampir din prima scena a filmului – o bila alba lui Adam Sandler pentru acest accent. Nu e neaparat accent de roman, dar hai sa trecem cu vederea, avand in vedere ca personajul care l-a inspirat, adica Dracula lui Bram Stocker, s-a mai plimbat si prin lume, nu a stat o eternitate doar in Romania. Dracula lui Adam Sandler zice “I vant” in loc de “I want”, care nu e tocmai un fel al romanilor de a pronunta “I want”, ci mai degraba al rusilor sau arabilor. Romanii pot sa pronunte “I want”, avand in vedere ca avem si noi in limba romana grupul de sunete -wa- si avem abilitatea lingvistica de a pronunta acest diftong (Hello Oana!). All in all, Contele Dracula se face indragit nu numai datorita accentului sau dragut, dar mai ales datorita sensibilitatii sale, felului in care o iubeste pe Mavis, si felului in care se ataseaza de Jonathan. Hotel Transylvania este un film care te face sa-ti doresti ca Dracula sa existe in realitate, sa-i faci o vizita la castel si sa devii prieten cu el – mai zbori pe o masa prin castel, mai iesi la plimbare pe aripi de liliac, mai faci o petrecere cu cei mai diversi monstri ai lumii – should be fun, ha? 🙂

Premiera mondiala a filmului Hotel Transylvania a avut loc anul trecut in septembrie la Toronto International Film Festival. A fost prezentat la sectiunea TIFF Kids a festivalului, si chiar aveam de gand sa merg atunci sa-l vad cu baiatul meu Alex, mai ales ca a fost difuzat intr-o sambata, dar ceva a intervenit atunci si nu am mai reusit sa ajung la festival. Ar fi fost fain de tot sa-l vad la festival. L-am vizionat acasa, cateva luni mai tarziu. Hotel Transylvania a fost nominalizat la Golden Globe Awards din acest an la categoria Cel mai bun film de animatie. Este un film care va fi pe plac atat copiilor, cat si adultilor, si il recomand cu placere tuturor. Producatorii filmului pregatesc si o continuare, Hotel Transylvania 2, care va aparea pe marile ecrane in septembrie 2015.

Photo credit: Wikipedia