La scoala

Copilul meu Alex va implini 4 ani in septembrie, si tot in septembrie va merge la scoala pregatitoare. Scoala unde l-am inscris se numeste Jean Paul II, este o scoala catolica franceza, si se afla in districtul din Whitby unde locuiesc, la o strada distanta de casa mea.

In urmatorii doi ani Alex va urma cursurile scolii pregatoare din cadrul acestei institutii de invatamant, care va fi ca un fel de grupa mare si grupa pregatitoare de la gradinita, iar cei doi ani de studii de la scoala pregatitoare (pre-school) se numesc Junior Kindergarten si Senior Kindergarten. La varsta de 6 ani Alex va merge in clasa I a scolii primare. Cam asa functioneaza sistemul prescolar si scolar elementar in Canada.

Am inceput sa curtez scoala catolica franceza Jean Paul II din Whitby inca de acum un an si jumatate, cand Alex avea putin peste 2 ani. In provincia Ontario este un adevarat privilegiu sa-ti inscrii copiii la scoli catolice, unde nivelul de securitate este mai inalt decat in scolile publice, iar disciplina impusa este mai riguroasa. Pentru a fi elev la o scoala catolica, trebuie sa fii, evident, catolic, sau sa provii din familii unde cel putin un parinte este catolic. De asemenea unele scoli catolice din Ontario accepta copii ortodocsi, si exista o lista de culte ortodoxe (printre care si cultul ortodox romanesc) acceptate de inspectoratele scolare care supervizeaza scolile catolice. Iar daca la scoala respectiva se studiaza si in limba franceza, care este a doua limba oficiala in Canada dupa limba engleza, cu atat mai bine.

In alta ordine de idei, atunci cand l-am botezat pe Alex la o biserica ortodoxa romaneasca din Toronto in noiembrie 2009, ni s-a eliberat certificat de botez ortodox, iar preotul ne-a asigurat ca vom putea sa ne inscriem copilul la o scoala catolica daca vom dori asta pe viitor, datorita unei intelegeri incheiate intre Inspectoratul Scolar Catolic si Grupul Bisericesc Ortodox din Ontario. Si in consecinta, de cand Alex era mic pana cand efectiv urma sa mearga la scoala, dintotdeauna am luat in consideratie intr-o anumita masura si optiunea de a-l inscrie la o scoala catolica.

Atunci cand am cumparat casa si m-am mutat in Whitby in noiembrie 2011, nu stiam de existenta acestei scoli in acelasi cartier. O prietena m-a intrebat odata daca am ales casa noastra datorita scolii, pentru ca si aceasta este o practica destul de obisnuita printre cumparatorii de case din Canada– sa-si aleaga locuintele in functie de scoala in care vor sa-si inscrie copiii. Dar in cazul nsotru nu a fost o alegere intentionata, ci doar o coincidenta fericita. Am aflat despre existenta scolii Jean Paul II la vreo doua luni dupa ce ne-am mutat in noua noastra casa, si m-am gandit ca ar fi un lucru minunat daca as putea sa-l inscriu pe Alex la aceasta scoala – era o institutie catolica, franceza, si aproape de casa noastra, o combinatie ideala pentru scolarizarea copilului nostru.

Asadar, la scurt timp dupa ce ne-am mutat in Whitby (la inceputul anului 2012 ca sa fiu precisa), am mers la scoala Jean Paul II sa obtin detalii cu privire la inscriere. Am avut primul dialog cu o invatatoare din scoala, si dupa ce i-am spus ca as vrea sa-mi inscriu copilul aici, m-a intrebat fara ocolisuri: “Sunteti catolici?” Prima mea reactie a fost sa nu recunsoc deschis ca nu sunt catolica, dar nici nu vroiam sa o mint, evident, si am incercat sa ii dau un raspuns mai evaziv: “We’re not heavy practicers”. Dansa a insistant la fel de direct: “Asta nu e asa de important, dar sunteti catolici?” Si pana la urma a trebuit sa spun sincer ca eu si familia mea suntem ortodocsi, nu catolici. Si atunci invatatoarea mi-a spus ca din cate stie ea, scoala accepta si copii ortodocsi, dar ar fi bine sa discut mai multe detalii cu privire la acest aspect cu directorul scolii, caci el va fi in masura sa-mi dea informatiile cele mai corecte. Am lasat un numar de telefon la secretariatul scolii si mi s-a spus ca voi fi sunata de conducerea scolii in scurt timp.

La cateva zile dupa aceea directorul scolii Jean Paul II intr-adevar m-a sunat, si am avut ocazia sa aflu mai multe despre procedurile de inscriere a copiilor la scoala. Copiii catolici sunt acceptati la aceasta scoala automat, iar cei ortodocsi sunt acceptati in urma evaluarii unei comisii de admitere. Am mai aflat ca pentru a fi acceptat la aceasta scoala, copilul trebuie sa provina dintr-o familie unde cel putin un parinte este catolic, sau dintr-o familie francofona, sau dintr-o familie unde cel putin un parinte are studii superioare in limba franceza obtinute in Canada. Ei bine, eu indeplineam conditiile de acceptare cam pe jumatate – nu eram catolici, ci otodocsi; vorbeam franceza fluent, dar am studii superioare in limba franceza obtinute in afara Canadei; si locuiam in districtul scolii. Astfel stand lucrurile, mi s-a spus ca pot sa depun dosarul copilului meu la scoala si ca Alex va fi luat in consideratie pentru inscriere, dar aplicatia noastra va fi evaluata de catre o comisie de admitere din partea Inspectoratului Scolar care supervizeaza scolile catolice din regiunea noastra. Cu alte cuvinte, aveam sanse de reusita 50%-50%.

Directorul m-a invitat sa revin la scoala mai tarziu in acelasi an, in octombrie-noiembrie, pentru a inainta cu cererea mea de inscriere, ceea ce am si facut; iar la aceasta etapa am aflat ca inscrierile pentru anul scolar 2013-2014, cand Alex urma sa mearga la scoala pregatitoare (careia in limba franceza i se spune l’école maternelle), vor incepe in februarie 2013. Asadar, am asteptat alte cateva luni, si in februarie m-am afisat la scoala cu dosarul lui Alex pentru a completa formularele de inscriere, bazata pe un certificat de botez ortodox. Iar intre timp Alex a inceput sa invete limba franceza la gradinita din Whitby pe care o frecventeaza in prezent, iar eu vorbeam acasa cu el in franceza si il puneam sa se uite la TV si filme in franceza, ceea ce am sperat sa ii mareasca sansele de a fi acceptat la scoala.

Iar in aprilie 2013, dupa cum m-a anuntat directorul, urma sa ma prezint in fata acelei comisii de admitere pentru ca membrii acesteia sa decida daca il vor accepta pe copilul meu la scoala sau nu. Cand la inceputul lui mai tot nu am fost chemata la intalnirea cu respectiva comisie, am mai scris un email la scoala sa intreb cand as putea sa primesc invitatia la intrevedere. Pana la urma comisia de admitere s-a intrunit in iunie. Cand am mers la scoala in ziua stabilita, am vazut pe fatada scolii un afis mare “Acceptam inscrieri”. Aha, m-am gandit, deci inca mai sunt locuri libere, si stiam de la director ca intentia scolii era sa deschida patru clase la scoala pregatitoare in septemrbie 2013, deci poate va avea si Alex al meu un loc. Comisia a fost formata din trei persoane – directorul scolii, o invatatoare din scoala, precum si un inspector scolar care ni s-a alaturat prin conferinta telefonica. Printre alte aspecte discutate, inspectorul m-a intrebat de ce doresc sa-mi inscriu copilul la scoala catolica franceza Jean Paul II? Iar raspunsul pe care i l-am dat a fost exact in acelasi stil cum a fost si interviul pe care l-am avut cu ofiterul de emigrare canadian de la Ambasada Canadei din Bucuresti de pe Nicolae Iorga, in 2005, cand am cerut viza de rezidenta in Canada – “De ce vreti sa va mutati in Canada?” (cei care au emigrat in Canada stiu la ce ma refer). Si i-am explicat inspectorului motivatiile mele – imi doresc pentru copilul meu sa studieze intr-o scoala cu o disciplina riguroasa, asa cum sunt scolile catolice; si imi doresc ca Alex sa vorbeasca fluent nu numai engleza, dar si franceza, caci ambele limbi sunt oficiale in Canada, iar persoanele bilingve de multe ori au sanse de reusita profesionala mai mare decat cei care vorbesc doar engleza, dupa cum o stiu chiar din proprie experienta. Eu insami sunt bilingva, vorbesc fluent atat engleza cat si franceza, am studii superioare in ambele limbi, si datorita acestui fapt am avut acces la joburi bilingve mai bine platite in Canada decat as fi avut daca vorbeam doar engleza.

Inspectorul scolar a fost la fel de impresionat de raspunsurile mele asa cum pe vremuri, cu 8 ani in urma, acel ofiter de emigrare de la Ambasada Canadei din Bucuresti a fost impresionat de felul in care am raspuns la intrebari in timpul interviului pentru viza de rezidenta canadiana. Iar la sfarsitul intrevederii mi s-a spus ca voi primi o comunicare oficiala din partea scolii, cu privire la decizia comisiei (de acceptare sau respingere) in 2-3 saptamani.

Asa ca din ziua aceea nu mi-a ramas decat sa astept. Si va dati seama ca m-am perpelit in fiecare zi, nefiind in stare sa ma gandesc la nimic altceva decat la decizia scolii – oare Alex va fi acceptat? In ultimele luni am mentinut legatura cu directorul scolii care ma anunta pe mine si pe ceilalti parinti in legatura cu toate evenimentele de la scoala – o invitatie la Open House pentru inscrieri, o invitatie la un eveniment social din Whitby organizat de scoala, o sedinta cu parintii elevilor care urmeaza sa fie inscrisi la scoala in septembrie 2013, newsletterul scolii, etc. Prietenii m-au asigurat ca daca Alex nu ar fi fost pe lista elevilor acceptati sau considerati pentru acceptare, directorul nu s-ar fi obosit sa ma tina la curent cu tot ce s-a intamplat la scoala in ultimul an, asa ca sigur e un semn bun. Sa va fie gura aurita, ma gandeam, si chiar contam pe acest lucru, pentru ca avea sens.

Marea veste a venit saptamana trecuta – am primit o comunicare oficiala din partea directorului scolii precum ca Alex a fost acceptat. Eforturile mele de un an si jumatate au dat roade. Incepand cu acest septembrie, adica in mai putin de doua luni, Alex va fi elev la scoala catolica franceza Jean Paul II din Whitby. Totul va fi mai intens pentru Alex de-acum inainte, dar sper ca se va descurca si ii va placea la noua lui scoala, iar eu ii voi fi alaturi si-l voi sprijini in fiecare zi din viata lui de elev.