„Moda este trecatoare, doar stilul ramane – Coco Chanel“

Cum mi-am petrecut sarbatorile din acest an

de

Anul acesta am avut sarbatori linistite pe care le-am petrecut alaturi de familia mea. Spiritul de sarbatoare s-a instalat in casa noastra incepand cu ziua mea de nastere, care a avut loc cu o saptamana inainte de Craciun, cand am avut o petrecere restransa la care am invitat cativa prieteni. Intre timp la mine la serviciu lucrurile s-au mai domolit in preajma sarbatorilor, incat am avut o perioada destul de relaxanta si lipsita de stres la mine la birou in ultimele doua saptamani, avand in vedere ca un numar mare dintre colegii mei, dar si dintre clientii nostri, au fost in vacanta pana dupa Revelion.

Cat ma priveste pe mine, nu am avut nici vacanta, nici zile libere in perioada sarbatorilor, ci doar acele 3 zile libere oficiale – 25 si 26 decemrbie de Craciun, respectiv 1 ianuarie de Revelion. Un motiv ar fi ca fiind o angajata noua (lucrez in companie de 8 luni), nu m-am grabit sa-mi iau zile libere sau concediu, avand in vedere ca alti colegi cu state mai vechi au fost avantajati din acest punct de vedere – principiul senioritatii functioneaza atat in compania noastra, cat si in multe alte companii de profil din Canada. Un alt motiv a fost faptul ca oricum eu si familia mea nu ne faceam planuri sa plecam din Toronto pentru perioada sarbatorilor, deci m-am gandit ca nu are rost sa-mi iau zile libere, ci mai bine le pastrez pentru o alta ocazie, cand planific o plecare in vacanta. Si in sfarsit, am avut deja vacanta in decursul anului 2012, mi-am consumat deja toate zilele libere la care am avut dreptul pana acum, si trebuia sa mai rezist si in ultima luna a anului fara zile libere sau vacanta, pana incepea noul an 2013 si imi primeam “noul pachet” de timp liber pentru acest an.

Atmosfera de la mine de la birou s-a relaxat de-a binelea incepand cu ziua de 21 decembrie, cand foarte multi colegi de-ai mei si-au luat liber pentru sarbatori. Nu am rezistat tentatiei sa nu ma gandesc la faptul ca si-au luat liber pe 21, adica vinerea premergatoare ultimului weekend dinainte de sarbatori (decat sa astepte pana in ziua de Ajun, care a fost singura zi lucratoare dintre weekendul respectiv si Craciun) din cauza mult-trambitatei apocalipse mayase care trebuia sa aiba loc pe 21 decembrie. Ma gandeam cu amuzament ca cei care si-au luat liber de sarbatori incepand cu 21 decembrie vroiau sa se asigure ca trec cu bine de asa-zisul sfarsit al lumii si fie-ce-o-fi alaturi de familie si nu la birou pe Strada Adelaide din centrul Toronto-ului. Decizie inteligenta, nu zic nu. Oamenii au vrut doar o asigurare in plus, nimic condamnabil in asta. Daca era sa fie ceva, o mutare de pol sau alta bazaconie cosmica, macar se duceau tinandu-si nevestele si copiii in brate. Sefa mea de exemplu si-a luat concediu incepand cu 21 decembrie pana dupa Revelion. Un alt coleg de-al meu, de origine din Africa, isi programase concediu de 2 saptamani in a doua jumatate a lui decembrie. Avea de gand sa plece impreuna cu familia in tara sa natala din Africa – nu doar ca urma sa nu vina la serviciu pe 21 decembrie, dar parasea continentul nord-american de tot pentru perioada de dinainte si dupa “apocalipsa”. Daca ma gandesc acum la toate speculatiile care s-au facut in legatura cu data de 21 decembrie 2012, parca imi aduc aminte ca despre apocalipsa mayasa se spunea ca polii Terrei se vor schimba, iar Polul Nord urma sa se mute de unde este acum spre interiorul Americii de Nord, adica foarte aproape de Toronto, si ne-ar fi lovit o noua era glaciala, exact ca in filmul “The Day After Tomorrow”, cand ieseai afara si inghetai in cateva secunde (doar ca era glaciala din acel film a fost provocata de un alt fenomen, si nu de schimbarea Polului). Pana la urma colegul meu care a vrut sa fuga de apocalipsa tocmai in Africa (daca nu se intampla nimic prin America pe 21, bine; iar daca se intampla, ramanea acolo de tot in Africa, nemaiavand la ce sa se mai intoarca) a trebuit sa-si anuleze vacanta de doua saptamani cu iz de sfarsit de lume, din cauza sarcinilor sale de serviciu, si a putut sa-si ia doar 3 zile de concediu, una dintre care, ati ghicit, a fost pe 21 decembrie.

Cu ceva timp inainte de sarbatori ma gandeam si eu oare n-ar fi prudent sa-mi iau liber pe 21, asa cum, dupa cum am vazut, au procedat foarte multi colegi de-ai mei? Doar ca sa ma aflu pe partea sigura a lucrurilor. Sotul meu sa faca la fel, iar pe copil sa nu-l ducem la gradinita in ziua respectiva, si sa petrecem sfarsitul lumii acasa, toti impreuna. Daca ne lovea ceva, macar sa fim impreuna in ultima zi din viata noastra. Dar avand in vedere ca altii mai rapizi ca mine si-au aranjat liber pentru vineri 21, n-am putut sa o fac si eu. Inainte de asa-zisa apocalipsa ma gandeam ca il voi duce pe Alex in dimineata aceea la gradinita, il voi pupa inainte de plecare, si ma voi gandi: “Sper sa te vad si deseara”. Am infruntat sfarsitul lumii cu stoicism, la birou, muncind; sotul meu la jobul sau, iar copilul meu la gradinita (ba chiar Alex a avut si serbarea de Craciun la gradinita in acea zi). Si ce credeti ca s-a intamplat? A fost o zi obisnuita ca oricare alta, cu exceptia faptului ca prin birou cam sulfa vantul (la cat de multi lipseau), iar eu si colegii mei care au lucrat de apocalipsa ne-am rezumat doar sa glumim pe seama acesteia, si sa ne spunem unii altora: “Vreau doar sa apuc ziua de maine”.

Acum vreo 3 luni am vazut un episod al emisiunii “In Premiera” de la Antena 3 despre calendarul mayas si mesajul pe care il transmite. Si ce am aflat? Exista oameni in diferite tari ale lumii (SUA, Franta, chiar si Romania) care si-au construit bunkere unde sa se ascunda de apocalipsa. Constructia unora din acele bunkere a costat milioane de dolari. Ia uite dom’le, ma gandeam in timp ce urmaream emisiunea, unii chiar iau treaba asta cu apocalipsa foarte in serios. Si cat de grav suna vocea reporteritei de la Antena 3 care a realizat reportajul, oh my! Doar vocea ei te facea sa crezi ca toata povestea asta cu apolcalipsa mayasa e mai adevarata decat in realitate. Si acu’ ce se intampla cu bunkerele alea? Eum… Pariu ca nu mai valoreaza aceleasi milioane de dolari, dupa? Probabil ca cei care le-au construit chiar s-au mutat acolo cu vreo saptamana inainte de 21, ca sa astepte sa se intample… nimic. Ma intreb daca n-au devenit oare un laughingstock dupa 21? Atat constructorii bunkerelor, cat si cei care au trambitat cu voce grava la televizor despre ele.

Dar de ajuns despre apocalipsa care n-a mai avut loc, ca nu despre asta am vrut sa scriu de fapt, si ma intorc la oile mele. In seara de 21 am impodobit bradul de Craciun, care este una din traditiile mele preferate de sarbatori. In primii ani petrecuti in Canada nu am facut brad, dar de cand s-a nascut Alex, am avut brad de sarbatori in fiecare an, adica in ultimii 4 ani. In unii ani am avut brad verde, in altii bradut artificial. Anul trecut de exemplu, am impodobit bradul nostru artificial, si tot anul trecut a fost primul an in care Alex a participat la impodobirea bradului, cand avea 2 ani si 3 luni. Anul acesta am avut in schimb cel mai frumos brad verde pe care l-am avut de cand locuim in Canada, demn de reviste de decor. Si bineinteles, Alex l-a impodobit impreuna cu noi.

A urmat weekendul de dinaintea Craciunului, in care ne-am ocupat de pregatirile pentru sarbatori – curatenie, cumparaturi, cadouri, gatit.

Ei bine, si de Ajun, nu stiu cum a fost pentru voi, dar eu am lucrat. Batea vantul prin birou si de data aceasta, caci jumatate din companie era deja in vacanta. Dar macar a fost o zi lipsita de stres, si scurta pe de asupra – am plecat spre casa la pranz. Atat in Ajunul Craciunului, cat si in Ajunul Revelionului, am avut zile scurte la serviciu, caci mi-am luat liber pentru a doua jumatate a zilei – a fost singurul meu timp liber de la job pe care l-am avut in acest sezon de sarbatori, cu exceptia zilelor de sarbatori legale. Iar cand am ajuns acasa luni dupa-amiaza, am rezumat gatitul sarmalelor si ultimele pregatiri de Craciun.

Prima zi de Craciun am petrecut-o impreuna cu nasii copilului nostru, la resedinta lor. A fost o zi frumoasa si calda, si ne-am simtit ca in familie. Chiar eram ca in familie, caci singurele noastre rude din Toronto sunt nasii copilului nostru, care ne sunt si prieteni apropiati in acelasi timp. Iar a doua zi de Craciun am petrecut-o acasa, doar noi trei. Nu am tinut neaparat sa avem sarbatori zgomotoase sau obositoare in acest an; ne-am simtit foarte bine si acasa, a doua zi de Craciun fiind pentru noi o zi linistita si relaxanta. Tot pe 26 decembrie a fost Boxing Day in Canada, zi de reduceri in toate magazinele. Dar n-am avut niciun chef sa merg la shopping, din cauza aglomeratiei foarte mari din magazine in aceasta zi. Am preferat mai degraba sa stam acasa si sa ne bucuram de timpul liber, sa vedem cateva filme bune, sa ne infruptam din bunatatile de Craciun, sa ne incarcam bateriile pentru urmatoarea perioada.

Au urmat alte doua zile lucratoare pentru mine si sotul meu, 27 si 28 decembrie. La job fac parte dintr-o echipa dedicata unuia dintre clientii companiei noastre, si anume o companie de asigurari care isi are sediul central la Quebec, si care are alte doua sedii la Toronto si Vancouver. Pentru economie de vorbire, de multe ori cand vorbesc despre acest client la birou (ba chiar si in afara jobului), ma refer la ei ca la “clientul meu”. Sunt foarte multumita sa fac parte dintr-o echipa dedicata unei companii canadiene care se afla pe acelasi fus orar ca si compania unde lucrez eu, ceea ce inseamna ca programul nostru coincide suta la suta cu al lor – cand isi incep ei ziua de munca, incep si eu la aceeasi ora; cand merg ei la pranz sau in pauza, merg si eu la aceeasi ora; cand pleaca ei acasa, plec si eu din birou la aceeasi ora; weekendurile lungi sunt aceleasi atat pentru ei cat si pentru mine; sarbatorile legale sunt aceleasi atat pentru ei cat si pentru mine; spre deosebire de alti colegi de-ai mei care fac parte din echipe dedicate unor clienti din Europa de exemplu, si care trebuie sa-si modifice programul sau sa lucreze peste program pentrru a acomoda cerintele clientilor lor. Sunt o norocoasa din acest punct de vedere, ca nu trebuie sa lucrez inainte de 8am sau dupa 4.30pm, si nu trebuie sa fac schimbari majore in programul meu, care sa-mi afecteze timpul petrecut alaturi de familia mea.

Si mai am un avantaj in a lucra cu un client din provincia Quebec – programul lor este de fapt mult mai lejer decat al nostru, cei de la Toronto. In acele zile dintre Craciun si Revelion cand trimiteam emailuri clientului meu, tot primeam notificari “auto-reply/out of office”. Quebecosii erau in vacanta, multi dintre ei pana pe data de 7 ianuarie. Doua saptamani de vacanta? Ca in Romania! Lejereala frate, nu ca la Toronto unde se lucreaza pe branci, si unde vii la munca inclusiv in Ajunul Craciunului si Ajunul Revelionului. Dar nu ma plang. Daca tot a trebuit sa lucrez intre sarbatori, macar am avut niste zile mai lejere la birou, clientii mei fiind in vacanta. Basca de Revelion cei din Quebec au avut sarbatoare legala nu doar pe 1 ianuarie ca la Toronto, dar si pe 2 ianuarie, ca in Europa! Asa e cand locuiesti si lucrezi in Canada europeana.

Am mai revenit la birou pe 31 decembrie, pentru prima jumatate a zilei, ca la pranz sa o sterg acasa, si sa ma ocup de ultimele pregatiri pentru Revelion, cam tot la fel cum s-a intamplat cu o saptamana inainte, de Craciun. Noaptea dintre ani am petrecut-o acasa, impreuna cu familia mea. Acum 10 ani nici nu concepeam sa petrec Revelionul acasa, in fata televizorului. Ani la rand eu si sotul meu am petrecut Revelionul oriunde numai acasa nu. Au fost petreceri la prieteni, au fost vacante la munte, au fost Revelioane la restaurante. Unele din acele Revelioane au fost mai reusite, altele mai putin, dar numitorul lor comun era faptul ca ora 12 nu ne prindea acasa. Dar de cand s-a nascut Alex, mai degraba am preferat sa facem Revelionul la noi acasa, cu invitati sau doar noi trei.

Iar pe 2 ianuarie totul a revenit la normal. Anul acesta am avut un oarecare sentiment de neimplinire a sarbatorilor, din cauza acelor zile lucratoare care au picat intre sarbatori, spre deosebire de alti ani cand aveam mini-vacanta de Craciun de patru zile si Revelion de trei zile. Dar n-am avut ce face, asa se intampla lucrurile in aceasta parte a lumii.

Va doresc tuturor un an nou cat mai bun!

Categorii:
Sarbatori

Comentarii

  • sa ai un an minunat , Victoria !

    coco 7 ianuarie 2013 7:59 Răspunde
    • Multumesc Coco, si tie la fel!

      Victoria West 7 ianuarie 2013 13:00 Răspunde
  • Draga Victoria,
    Locuiesc la Montreal de 6 ani si sa stii ca am avut acelasi program ca si tin de sarbatori,cu exceptia faptului ca am avut zi libera si pe 2 ianuarie. Ca si tine,am preferat sa-mi pastrez zilele libere pt vacante…deci sa stii ca si in Quebec avem aceeasi vacanta (putina),incomparabil cu Europa….Asta ca sa te „consolez” putin.
    Eu lucrez la Banque Nationale,consilier tu cu ce te ocupi?
    Iti doresc An Nou Fericit,multa sanatate si toate cele bune,tie si familiei tale!

    ramona 8 ianuarie 2013 3:23 Răspunde
    • Buna Ramona, un an nou fericit si tie, si tot ce iti foresti!
      Lucrez la o companie de IT din Toronto.
      Un weekend minunat iti doresc!

      Victoria West 12 ianuarie 2013 17:29 Răspunde
  • Buna Victoria si La multi ani!

    Sa stii ca nici in Romania nu beneficiem de vacanta de sarbatori 2 saptamani. Si aici s-a lucrat in aceleasi zile in care ai lucrat si tu, exceptie facand ziua de 2 ianuarie.

    Un 2013 excelent iti doresc!

    Dana 9 ianuarie 2013 12:46 Răspunde
    • Buna Dana, multumesc pentru vizita si comentariu. La multi ani si tie!

      Victoria West 12 ianuarie 2013 18:15 Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title