Carti la care imi place sa revin

De multe ori mi se intampla ca o carte sa imi placa atat de mult, incat sa revin la acea lectura cel putin inca o data, uneori si de mai multe ori, si sa recitesc acea carte. Fie am fost capivata de actiunea cartii, fie m-a distrat copios scriitura hazoasa a autorului, dar am in biblioteca mea cateva carti pe care le-am citit pana acum de mai multe ori, si nu sunt sigura ca nu voi reveni la ele in viitor, iar printre ele sunt romane politiste, thrillere, romane din literatura chic. Imi place sa vorbesc si sa scriu despre carti (cred ca v-ati dat seama deja de acest lucru), si in articolul meu de azi m-am gandit sa va povestesc despre unele carti din biblioteca mea care ma fac sa revin la ele iar si iar.

Agatha Christie, “And Then There Were None” / “Zece negri mititei”

Prima oara am citit acest roman politist in 2000, iar cartea imi fusese imprumutata de un vecin. Desi cartile mele preferate de Agatha Christie sunt cele din seria “Hercules Poirot”, mi-a placut foarte mult si acest roman al maestrei genului politist, care este un roman “independent” si nu face parte din nicio serie de romane a scriitoarei. Cand am ajuns la finalul lecturii, mi-am dat seama ca am fost atat de captivata de aceasta carte incat am mai citit-o o data. Si pe urma inca o data. In decursul unei saptamani am citit Zece negri mititei de Agatha Christie trei ori.

Cativa ani mai tarziu, cand locuiam deja in Canada, mi-am adus aminte de aceasta carte si mi s-a facut dor sa o citesc din nou, si am cumparat-o de la librarie, pentru ca imi doream sa o am in biblioteca personala, chiar daca o citisem deja in trecut, mai mult de o data. Am citit-o si la Toronto de doua ori, de data aceasta in engleza. Am citit-o in total de 5 ori – de trei in romana si de doua ori in engleza.

Agatha Christie, „And Then There Were None”

Agatha Christie, „Zece negri mititei”

Sidney Sheldon, “Windmills of the Gods” / “Morile de vant ale zeilor”

Sidney Sheldon, autor de romane thriller, este unul din scriitorii mei preferati. A scris 18 romane, unul mai captivant ca altul, si le-am citit pe toate, iar pe majoritatea dintre ele le am si in biblioteca personala. Tot Sidney Sheldon este scenaristul serialului politist din anii ‘70 Hart to Hart, care a fost difuzat si in Romania, pe Antena 1, in 2002 (titlu in romana Detectivii Hart). Personajele principale ale acestui serial sunt un cuplu de entrepreneuri bogati Jonathan si Jennifer Hart, carora in timpul liber le place sa faca pe detectivii. Il consider un serial vintage. 🙂 L-am urmarit cu mare placere la TV in Romania, iar aici in Canada mi-am luat DVD-urile cu primele doua sezoane (serialul a avut in total 5 sezoane), si imi place sa-l mai urmaresc din cand in cand.

Dar sa revin la cartea Morile de vant ale zeilor despre care vroiam sa scriu. Prima oara am citit-o in 2004. Mi-a picat in mana din intamplare si am inceput sa citesc cateva pagini, iar in scurt timp stilul captivant al scriitorului m-a prins atat de strans in mrejele lecturii incat n-am mai putut sa o las din mana. Actiunea romanului se petrece in… Romania. Eroina principala a cartii este Mary Shelley, ambasadoare a Statelor Unite in Romania, in perioada unui comunism fictiv din Romania, si anume de dupa moartea lui Ceausescu si inainte de instaurarea democratiei. In timp ce citeam aceasta carte n-am putut sa ma abtin sa nu-l asociez pe unul din personajele din carte, presedintele fictiv al Romaniei Alexandru Ionescu, cu Iliescu al nostru, 🙂 desi acesta este descris in roman ca un dictator, si nu ca un presedinte democrat. Dar mai tarziu am aflat ca romanul Morile de vant ale zeilor a fost scris in 1987, ceea ce inseamna ca autorul n-avea cum sa se inspire din figura lui Iliescu pentru a-l crea pe acest personaj fictiv, presedintele Alexandru Ionescu. In schimb a prevazut corect moartea lui Ceausescu, doi ani inainte ca aceasta sa se intample de fapt. 🙂

Patru ani mai tarziu cand locuiam deja in Toronto, mi-am adus aminte de aceasta carte, si m-am gandit ca mi-ar placea sa o mai citesc o data si sa o am in biblioteca personala, asa ca am procurat-o de la librarie. Din 2008 incoace am citit-o de vreo 5 ori. Oh boy, e atat de captivanta. Daca nu ati citit-o, cititi-o, n-o sa puteti sa va dezlipiti de ea!

Sidney Sheldon, „Windmills of the Gods”

Sidney Sheldon, „Morile de vant ale zeilor”

Lauren Weinberger, “The Devil Wears Prada”

Am citit prima oara aceasta carte in 2008, dupa ce vazusem filmul cu acelasi titlu care a devenit unul din preferatele mele si pe care l-am vazut pana acum de mai multe ori. Dar in schimb lectura cartii nu m-a incantat la fel de mult, nu mi s-a parut o carte atat de stralucita. Impresia pe care mi-a lasat-o atunci lectura acestui roman era ca unele intamplari prin care trece personajul principal Andy Sachs sunt insiruite intr-un mod haotic, fara cap si fara coada, fara vreo logica intre ele… ma rog.

Timp de 5 ani dupa aceea nu m-am mai atins de aceasta carte. Dar anul acesta autoarea Lauren Weinberger a publicat cel de-al 5-lea sau roman, Revenge Wears Prada, care este continuarea primului sau roman The Devil Wears Prada, si in care revin aceleasi personaje – Andy Sachs, Miranda Priestly, Emily Charlton. M-am inflamat la aflarea vestii despre noua carte a lui Lauren Weinberger, si m-am hotarat s-o citesc neaparat atunci cand va fi aparut in librarii. Dar inainte sa citesc noua carte despre diavolul care poarta Prada, m-am gandit ca ar fi bine mai intai sa citesc primul roman al acestei serii, pentru a-mi improspata memoria si pentru a intra din nou in pielea personajului principal, Andy. Speram doar ca la a doua lectura a cartii sa nu fiu la fel de dezamagita cum am fost prima oara. Si am citit-o, iar de data aceasta am perceput-o diferit, si chiar mi-a facut placere sa o recitesc. Actiunea mi s-a parut mai bine inchegata si am savurat-o mai mult. Nu stiu carui fapt se datoreaza acest lucru, nu stiu sa explic de ce a doua lectura m-a facut sa-mi schimb parerea despre aceasta carte, dar ma bucur ca i-am dat o a doua sansa si ca recitirea cartii The Devil Wears Prada nu a fost o pierdere de timp.

Lauren Weisberger, „The Devil Wears Prada”

Sophie Kinsella, “Confessions of a Shopaholic”

Am citit-o de 3 ori pana acum si m-a amuzat teribil de fiecare data. Dude, fata asta-i cu capu’! Am scris candva si o recenzie a acestei carti, si ultima oara cand am revenit la ea am recitit-o ca sa-mi improspatez memoria special pentru acea recenzie.

Sophie Kinsella, „Confessions of a Shopaholic”

Sophie Kinsella, “Shopaholic Takes Manhattan”

Este cea de-a doua carte din seria “Shopaholic” a lui Sophie Kinsella, si am citit-o de doua ori, cu aceeasi placere cu care am citit si prima carte din serie, dar si oricare alta carte a scriitoarei britanice de literatura chic.

Sophie Kinsella, „Shopaholic Takes Manhattan”

Candace Bushnell, “Sex and the City”

Sex and the City este prima carte a scriitoarei americane Candace Bushnell, aparuta in 1996, si este o colectie de articole pe care autoarea le-a scris pentru ziarul New York Observer in anii ‘90, cand a introdus-o pe fabuloasa Carrie Bradshaw publicului pentru prima oara. Unele din acele articole inca mai pot fi citite in arhiva online a ziarului. Epopeea “Sex and the City”, precum si personajul sau Carrie Bradshaw, au avut o evolutie fenomenala in ultimii 19 de ani, de cand Candace Bushnell a spus “sex” si “New York” in aceeasi fraza pentru prima oara – rubrica de ziar, carte, serial TV, doua filme, 3 carti-albume despre cum au fost create serialul si cele doua filme, alte doua carti, si inca un serial. Apropo, noul serial despre tanara Carrie Bradshaw, The Carrie Diaries, va fi reluat anul viitor in cel de-al doilea sezon.

Prima oara am citit aceasta carte in 2008, si nu mi s-a parut asa de grozava, nici prea-prea nici foarte-foarte. Dar doi ani mai tarziu, cand am inceput sa scriu blogul, am vrut sa fac o recenzie a cartii si am mai citit-o odata, ca sa-mi improspatez memoria (cum am facut si in cazul altor recenzii pe care le-am scris). A doua lectura a cartii mi-a procurat o placere mai mare. Iarasi – nu stiu cum sa explic acest lucru, dar asa s-a intamplat.

Candace Bushnell, „Sex and the City”

Candace Bushnell, “Four Blondes”

Este a doua carte a scriitoarei new-yorkeze, aparuta in 2000. Dupa cum sugereaza si titlul, este povestea a patru femei din New York. Am citit-o de doua ori, si am revenit la aceasta carte tot pentru o recenzie pe care vroiam sa o scriu.

Candace Bushnell, „Four Blondes”

Simona Catrina, “Codul nebunelor maniere” si “Sex in (per)versiune clasica”

Spre finele anului 2010 am facut o comanda de carti din colectia Tango, printre care si cele doua carti ale Simonei. Le-am citit pe ambele pe nerasuflate si m-am prapadit de ras. My goodness, ador umorul acid al Simonei. Odata la serviciu o colega mi-a spus ca nu prea are carti in romana aici la Toronto (cum mi se intampla si mie de altfel) si ca ii este dor sa citeasca in romana. I-am imprumutat Codul nebunelor maniere, iar dansa a savurat-o la fel de mult ca mine. Ba chiar a citit-o si maica-sa. Si evident, dupa ce am vazut incantarea colegei mele, mi s-a facut si mie dor sa o citesc pe Simona din nou. Asa ca le-am mai citit o data, pe ambele. Si stiu ca voi mai reveni la ele pe viitor.

Simona Catrina, „Codul nebunelor maniere”

Simona Catrina, „Sex in (per)versiune clasica”

E. L. James, trilogia “Fifty Shades”

Am citit cele 3 romane din seria “Fifty Shades” vara trecuta. Vedeam pe toata lumea in jurul meu cu aceste carti in mana, si n-am rezistat tentatiei. A fost o lectura… incitanta. 🙂 Cand am ajuns la finalul celei de-a treia carti, parca imi doream sa mai existe o continuare. Se pare ca Fifty Shades of Grey va fi ecranizata, dar evident ca mai dureaza pana vedem filmul in cinematografe (data prezumptiva a lansarii filmului este august 2014). Pana atunci m-am gandit ca ar fi o idee buna sa le citesc in romana, pentru ca eram curioasa cum au fost traduse. Dar cum sa fac rost de ele? Pana la urma mi s-a ivit ocazia sa le citesc si in romana. Toamna trecuta o prietena de familie a venit in vizita la Toronto, si am rugat-o sa-mi aduca primul volum al trilogiei, Cinzeci de umbre ale domnului Grey. Iar pe celelelate doua le-am cumparat online, in varianta ebook, de pe Elefant.ro. Cand am recitit primele doua volume in romana, mi-a facut aceeasi placere ca si anul trecut, cand le-am citit prima oara in engleza. Dar la al treilea volum deja m-am cam plictisit, se pare ca deja era prea mult.

E. L. James, trilogia „Fifty Shades”

Am carti noi pe care inca nu am apucat sa le citesc (caci am si tendinta sa cumpar mai multe carti decat am timp sa le citesc), am carti care arata impecabil, ca intr-o librarie, si am carti (usor) uzate, care par a fi scoase de p rafturile unei biblioteci publice. Imi place cand o carte are aspectul citit si rascitit, asa cum sunt cele de la biblioteca, semn ca au fost citite de multe ori, de aceeasi persoana, sau de un numar de persoane. Unele carti pe care le am in biblioteca personala sunt deja lipite cu scotch la cat de multe ori le-am citit. Dar toate imi sunt dragi in egala masura, si le iubesc pe toate ca si cum fiecare din ele ar fi comoara mea cea mai de pret.

Ati citit vreuna din aceste carti? V-au placut? Ce carti preferate aveti sau la care va intoarceti iar si iar?