Vacanta in Paradis

De curand am fost in concediu si am vizitat Cuba, unde am petrecut o saptamana. In aceasta vacanta m-am simtit ca si cum am avut parte de o a doua vara in decursul aceluiasi an – in Cuba vremea din octombrie este la fel de calda ca in Romania vremea din iulie. Am avut parte de 36 de grade Celsius in fiecare zi, cu doar cativa stropi de ploaie spre sfarsitul sejurului. A fost cea mai frumoasa si mai recomfortanta vacanta pe care am avut-o… in mult timp. Intentia mea a fost ca timp de o saptamana sa ma deconectez in totalitate de restul lumii, si acest lucru mi-a reusit din plin. Mi-am lasat toate gadgeturile acasa, cu exceptia camerei photo de care nu ma despart niciodata, dar in rest timp de o saptamana nu am avut acces la telefon, tableta, calculator, internet, email – nimic care sa ma lege de restul lumii, de dincolo de insula pe care m-am aflat timp de 8 zile. Pana si ceasul l-am lasat acasa, si acolo efectiv pierdeam notiunea timpului, dar nici ca-mi pasa cat era ora! 🙂 In Cuba m-am simtit ca in Paradis. Plaje exotice cu nisip alb pe malul Oceanului Atlantic – pure bliss!

Dar sa va povestesc cum a fost.

Ziua 1. Am decolat din Toronto la 4 PM. Zborul n-a fost cu nimic iesit din comun, decat faptul ca la cateva minute de la decolare am vazut o priveliste frumoasa a varfului turnului CN Tower din Toronto iesind din nori. De obicei, un zbor intre Toronto si Cuba e de circa 4 ore, si am aterizat pe Aeroportul International Holguin din Cuba la 8 PM. Municipiul Holguin este si capitala (sau orasul resedinta) a provinciei Holguin, una din cele 15 provincii ale Cubei. Cand am iesit din avion, m-a si lovit valul de caldura tropicala cu un nivel inalt de umiditate, pe care o resimteai pana in maduva oaselor. Ah, a doua vara, ma hucur sa te vad! Vama ne-a luat cam o ora (un interval de timp obisnuit intr-un aeroport), iar la iesire ne astepta autocarul care urma sa ne duca la hotel. Resortul Guardalavaca de pe malul Oceanului Atlantic unde mergeam in vacanta se afla la o distanta de circa 70 de kilometri de Holguin, si ne-a luat inca o ora sa ajungem la Brisas Hotel unde urma sa ne cazam. Cand am plecat din aeroport, era deja 9 PM, intuneric afara, asa ca n-am vazut mare lucru din autocar, decat palmieri la margine de drum (cum sunt plopii la noi, asa sunt palmierii in Cuba), si case ale localnicilor din satele pe langa care am trecut. Am mai vazut pe drum si un grup de cubanezi cu o vaca, pe care probabil o aduceau acasa de la pasune, si chiar ma gandeam atunci, oare cati ani au trecut de cand am vazut o vaca, asa pe drum pur si simplu, ca in Canada nu prea vezi asa ceva.

Ghidul turistic din autocar ne-a dat mai multe detalii despre agentia de turism HolaSun prin intermediul careia am cumparat aceasta vacanta in Cuba, si ne-a spus mai multe curiozitati despre resortul Guardalavaca unde urma sa ne petrecem vacanta, despre orasul si provincia Holguin, despre Cuba, despre unele obiceiuri din Cuba. A mai mentionat ca acum, in luna octombrie, e sezonul ploilor in Cuba, si sa ne asiguram sa petrecem cat mai mult timp la plaja si la piscina in prima jumatate a zilei, deoarece in timpul dupa-amiezilor s-ar putea sa ploua. Am notat, multumim. Inainte sa plec din Toronto, m-am uitat la prognoza vremii din Holguin pentru saptamana in care urma sa fim in vacanta, si prognoza spunea ca va fi doar o zi fara ploi, in rest va ploua in fiecare zi. Ei bine ma gandeam, nu e o tragedie ca va ploua, cel mai probabil va ploua doar cate o ora (sau cam asa ceva) pe zi, in rest ne vom putea bucura de soare, de plaja si de piscina. De altfel, n-a plouat aproape deloc, decat cativa stropi spre sfarsitul sejurului, care nu ne-a impiedicat sa avem o vacanta perfecta. Si in acelasi timp mi-am dat seama ca acasa ma uitasem de fapt la prognoza meteo din Holguin, si nu la prognoza din statiunea Guardalavaca, situata la 70 km de Holguin, si spre norocul nostru, dupa cum aveam sa vedem, am fost ocoliti de ploi pe tot parcursul sejurului nostru.

La 10 am ajuns la hotel, iar dupa ce ne-am cazat, am iesit la una din terasele hotelului unde era o petrecere cu karaoke. N-am cantat la karaoke, nu, 🙂 eram prea extenuati dupa 4 ore de zbor, plus cele 3 ore pe care le-am petrecut in aeroportul din Toronto inainte de decolare, dar vroiam cate o bautura si o gustare, si mai ales eram nerabdatori sa gustam din feeling-ul vacantei noastre tropicale. Ne-am asezat la o masa de pe marginea piscinei unde ne-am tratat cu o bere cubaneza Cerveza, un cocktail Zombie si un suc de portocale, insotite de niste sandwich-uri. Si oh ce cald era! Karaoke si distractia de la terasa erau in toi, iar piscina era atat de ademenitoare, incat aproape ca imi venea sa sar in apa! Doar ca scaldatul in piscina pe timp de noapte era interzis. 🙂

Cand ne-am retras in camera noastra, nu mai aveam energie nici macar sa ies pe balcon, nu ca as fi vazut mare lucru pe timp de noapte. Oh well, lasam admiratul privelistii pe maine dimineata.

Ziua 2. A doua zi dimineata ne-am trezit cu soarele in nas si am iesit pe balconul camerei noastre de hotel cu vedere spre ocean.

*

Dupa ce am luat micul dejun la restaurantul bufet al hotelului, ne-am indreptat spre plaja. Nisipul era alb si fin, fara alge, scoici sau pietre, iar apa oceanului era calda, albastra si incredibil de limpede. Era la fel de albastra ca intr-o piscina, doar ca apa din piscina arata asa din cauza peretilor piscinei, pe cand apa din ocean e asa de albastra in mod natural. M-a muscat si un crab in apa. Nu l-am vazut, dar l-am simtit cand m-a prins cu clestele de picior.

*

*

*

Alex a avut un costum de baie cu protectie care il ajuta sa-si mentina corpul la suprafata, incat pana la sfarsitul sejurului nostru in Cuba a invatat sa inoate. Eu una as fi vrut sa fac si diving, dar pentru ca sunt purtatoare de ochelari, nu m-am putut aventura la o asemenea experienta.

*

Mai tarziu am venit si la piscina din fata hotelului, care avea si o terasa cu bar in mijloc. Alex s-a distrat la piscina copiilor. Era acolo si un jacuzzi, si fiind liber in acea dimineata, am intrat cu Alex. Fun! Dar acea zi a fost singura in care am stat la jacuzzi, caci in zilele urmatoare nu am mai gasit jacuzzi liber, tot timpul era cineva acolo. Oh well, o runda de distractie la jacuzzi mi-a fost suficient.

*

*

*

*

Dupa jacuzzi am revenit toti trei la piscina si ne-am instalat la barul din mijlocul piscinei sa bem ceva. Scaunele din fata barului erau in apa, incat stateai cu fundul in apa, si cu coatele pe tejgheua barului. Si cat de curand fiecare din noi si-a descoperit bauturile preferate, pe care aproape ca nu le-am schimbat pana la sfarsitul vacantei – lui John i-a placut cel mai mult berea cubaneza Cerveza, mie cocktailurile, iar lui Alex mai intai sucul de portocale, ca mai tarziu sa descopere un cocktail pentru copii Mickey Mouse. Cat ma priveste pe mine, am incercat toate felurile de cocktailuri din Guardalavaca, acestea avand nume care mai de care mai tropicale – Sunshine, Zombie, Sex on the Beach, Sex in the Pool, si Brisas (specialitea casei, purtand numele hotelului in care ne-am petrecut vacanta). Mi-au placut toate, mai putin Brisas (desi tocmai, fiind specialitatea casei, ar fi trebuit sa fie invers, nu-i asa?), ca avea ceva albastu prin el, cam nenatural la gust. L-am baut o singura data, dar dupa aceea nu am mai revenit la el, m-am delectat cu celelalte cocktailuri.

Am stat cateva ore la barul piscinei, incat ne-am imprietenit cu cei doi ospatari, William si Carlos. Cand am aflat numele lui William, am fost oarecum surprinsa, si chiar i-am spus-o: “That’s an English name!” “I know”, mi-a raspuns, probabil si alti turisti dinaintea mea au fost surprinsi sa intalneasca un cubanez cu nume englezesc si nu spaniol. Atat ospatarii de la terasa piscinei, cat si toti ceilalti angajati din resort (restaurante, baruri, terase, hotel, echipa de divertisment etc.) vorbeau bine engleza (fiind o conditie obligatorie pentru ei la angajare), incat nu am avut nicio dificultate sa ne intelegem cu ei pe tot parcursul vacantei noastre.

Mai tarziu in aceeasi dupa-amiaza am mers la plaja din nou. Dupa atatea ore petrecute pe plaja, in ocean si la piscina am pierdut notiunea timpului, habar nu mai aveam cat era ora. Cand Alex a obosit, ne-am retras in camera pentru o scurta siesta, iar spre seara am iesit la o plimbare prin statiune, unde am vazut celelalte vile care faceau parte din resort, dar si cluburi, restaurante, punct medical, club pentru copii.

*

*

*

*

*

*

*

Ne plimbam pe o alee, si la un moment parca am vazut ca se misca ceva repede in fata mea. Mi s-a parut ca era o soparla, dar nu eram sigura. Pana la urma le-am vazut – chiar erau soparle, am vazut vreo trei, si erau o specie mica, de doar cativa centrimetri lungime.

Am mai vazut un pom tropical cu niste fructe necunoscute, atat verzi cat si coapte, care aratau foarte bine si erau ademenitoare, dar nu m-am incumetat sa le gust, daca nu stiam ce sunt alea. Mai tarziu am aflat ca nu sunt comestibile. Bine ca nu le-am gustat, m-am gandit usurata!

*

*

 A urmat cina la restaurant, dupa care am iesit la terasa, unde am stat pana la sfarsitul serii. Pe la 10, cand Alex dadea semne de oboseala, ne-am retras in camera. Dar in timpul zilei m-am gandit ca mi-ar placea sa inot noaptea in ocean, si dupa ce Alex a adormit, iar John aproape ca adormea si el, m-am schimbat in costum de baie, mi-am luat un prosop si am iesit pe plaja sa inot in ocean. Plaja era aproape pustie, cu exceptia gardianului de noapte, si doua cupluri – unul in apa si unul pe sezlonguri. Era intuneric bezna, caci plaja era slab iluminata, apa era neagra, oceanul negru, orizontul negru, si  la vreo 10 metri departare in apa nu se mai vedea nimic. Am intrat in apa, care era la fel de calda ca si in timpul zilei, niciun grad mai putin. Imi era cam frica sa fiu singura acolo, dar mi-am infrant frica de dragul placerii si adrenalinei de a inota noaptea in ocean. Dar in schimb mi-a fost prea frica sa inot departe, si am stat aproape de mal. Am inotat timp de un sfert de ora, dupa care am revenit in camera.

*

Ziua 3. Prima jumatate a zilei a decurs cam la fel ca si cea precedenta – mic dejun, pe urma plaja, ocean, piscina, bauturi. In fiecare zi la ora 11 AM era program de aqua-fitness in piscina, si m-am alaturat celorlalti turisti pentru o sedinta de aqua-fitness. Am stat in apa pana la pranz, iar dupa ce am luat masa, ne-am retras in camera pentru un pui de somn.

Seara am facut o vizita intr-un sat de amerindieni nativi situat la vreun sfert de ora de condus de Guardalavaca. Satului respectiv chiar asa si i se spunea, Satul Indienilor, The Indian Village. Turul ne-a fost oferit de agentia noastra de turism HolaSun. Am plecat din fata hotelului cu autocarul la 7 seara, si pe drum ghidul turistic, pe nume Felix, ne-a spus mai multe despre acest sat de indieni pe care urma sa-l vizitam, iar indienii ne pregateau un mic program artistic cu dans si incantatii traditionale indiene, pe care acestia le pastreaza vii si le transmit unii altora din generatie in generatie. Asa cum a facut si celalat ghid turistic din autocar cand am venit de la aeroport la hotel, Felix ne-a povestit mai multe despre Cuba si despre obiceiurile din Cuba. “Cuba is not just about the resort, the beach, the eating and drinking”, ne spunea Felix. Ca sa cunosti Cuba asa cum este ea, trebuie sa iesi in afara statiunii, sa vezi locurile, sa cunosti si sa vorbesti cu oamenii de aici. Adevarata Cuba nu e la hotel si nici pe plaja. Oamenii din Cuba duc o viata foarte simpla, fara a avea parte de multe lucruri pe care occidentalii le considera indispensabile, cum ar fi internetul. In Cuba accesul la internet este controlat de guvern, poti avea doar o ora pe zi acces la internet, si Felix ne-a marturisit ca nu a folosit niciodata in viata lui internetul. La auzul acestei destainuiri, noi cei din autocar, fiind toti turisti canadieni, am exclamat Waw!!! Nu ne venea sa credem! Noi cei din lumea occidentala nici nu ne mai putem imagina viata fara internet, fara sa stam cu nasul in Facebook toata ziua, de parca ne-am nascut cu tastatura-n mana; si sunt tari in lumea asta unde oamenii traiesc bine-mersi si fara mediul online. Tot sa fie vreo 10 ani cand am intalnit ultima oara pe cineva care pana atunci nu folosise niciodata internetul…

In satul cu pricina am vazut mai intai un spectacol prezentat de localnicii indieni, dupa care am luat cina la un restaurant rustic din sat.

*

*

*

*

Iar la plecare am cumparat un suvenir – o harta hand-made a Cubei, confectionata din piele, cu cele 15 provincii ale sale si marile orase, dar si cu statiunea Guardalavaca.

*

Provincia Holguin unde se afla Guardalavaca e situata in Estul Cubei, pe coasta Atlanticului; iar Guantanamo este provincia din extremitatea de Est, vecina cu Holguin. Ma gandeam la cantecul “Guantanamera”, cel mai cunoscut cantec cubanez din toate timpurile, scris in 1929 si cantat de-a lungul timpurilor de un numar mare de artisti. Am aflat ca in limba spaniola “Guantanamera” inseamna “femeia din Guantanamo”.

*

Cand ne-am intors la hotel, am iesit iarasi la terasa unde petreceam fiecare seara. Hotelul avea si doua scene, una amplasata la piscina si cealalta la plaja, si in fiecare seara erau concerte si spectacole prezentate de echipa de divertisment a hotelului. In acea seara a avut loc o prezentare de moda, care s-a incheiat cu o tombola, premiul careia consta in una din tinutele care au fost prezentate de modele, la alegerea castigatorului. Am cumparat si eu doua bilete la tombola, dar n-am fost norocoasa sa castig. 🙂 Daca eram castigatoarea, ar fi ales o anumita esarfa alba care mi-a placut si care a facut parte din tinutele din care castigatorul putea sa-si aleaga premiul.

*

Eram cu Alex la spectacol, si la un moment dat, cand m-am ridicat in picioare sa fac poze modelelor, prezentatorul a venit spre mine: “Mama, mama!” Nu l-am auzit din prima, ca eram concentrata sa fac poza aia, pana mi-am dat seama ca vobeste cu mine – ma intreba daca poate sa-l ia pe Alex pe scena sa extraga biletul castigator. Sigur, cum sa nu. L-am luat de manuta pe Alex sa urcam pe scena, numai ca Alex a fost timid si nu s-a descurcat cu sarcina care i s-a acordat, si pana la urma eu am fost cea care a extras biletul castigator la tombola. Doamna care a castigat premiul si-a ales o pereche de bermude albe.

*

*

Ziua 4. Just another day in Paradise. Mic dejun, plaja, ocean, piscina, bere, cocktailuri. Eram la terasa din piscina, deja prieteni la catarama cu ospatarii William si Carlos. Dupa cateva ore petrecute in apa si niste cocktailuri la bord, am iesit din piscina cu intentia sa ma retrag pe un sezlong sa mai stau la soare, si i-am lasat pe John si pe Alex in piscina. N-am apucat sa stau nici 5 minute, ca vine John la mine: “Hai inapoi in apa, ca au venit niste quebecosi si trebuie sa ne traduci din franceza”. Ohhh, really??? Vroiam sa stau si eu putin cu burta la soare! Pana la urma i-am facut hatarul si m-am intors in piscina. Quebecosii respectivi s-au dovedit a fi foarte de gasca si mari petrecareti, si s-a incins o petrecere acolo in apa de nu-mi venea sa cred.

*

*

In ziua aia am stat la piscina pana la 5 PM, incat am pierdut notiunea timpului, habar nu mai aveam cat era ora – la un moment dat ne-am data seama ca ratasem pranzul la restaurant, si am mancat cate o pizza la terasa. Iar pentru Alex a fost o zi atat de intensa, incat a adormit la mine in brate, chiar acolo in piscina.

*

*

In acea seara restaurantul din hotel ne pregatea o cina deosebita – Gala Dinner. De obicei masa la restaurant se servea in regim bufet, cand alegeai singur ce iti placea din toate felurile de mancare, dar de data aceasta cina a fost cu servire traditionala. Cu doua zile inainte sa aiba loc Gala Dinner la restaurantul hotelului, am primit invitatia la cina din partea receptiei, cu rugamintea sa confirmam participarea la cina, sa alegem ora la care dorim sa venim, si sa specificam preferintele culinare (meniu cu porc, vita sau pui). Angajatii restaurantului au facut eforturi deosebite ca turistii sa se simta bine la Gala Dinner – au decorat restaurantul, au adus lumanari la fiecare masa, lumina difuza, muzica live, etc.

Iar dupa cina am mers din nou la concertul de seara, pe scena de pe plaja. In timp ce eram la concert, ma tenta din nou ideea ca mai tarziu, dupa ce Alex adoarme, sa merg sa inot in ocean. Dupa concert am revenit la terasa unde l-am intalnit pe unul din turistii canadieni cu care ne imprieteniseram la piscina, si ne-am asezat cu el la masa. I-am spus despre obiceiul pe care mi l-am facut sa inot noaptea in ocean, ca imi place ca apa e la fel de calda ca in timpul zilei, si ca seara e liniste pe plaja. Mi-a spus ca da, e frumos sa inoti noaptea in ocean, dar sa ai grija sa nu vina un val din ala enorm care are o forta atat de mare, incat spala tot de pe mal, te duce in larg si nu mai scapi. Ca a avut un prieten care a fost spalat de un val puternic in timp ce inota noaptea, si de-abia a reusit sa ajunga inapoi la mal. Si ca a auzit si de cazuri cand alti inotatori nocturni nu au scapat, si s-au pierdut in largul oceanului. Eum… Dar pana in acea seara, in decursul vacantei noastre, oceanul a fost extrem de calm, nu fusese niciun val mare, deci care era probabilitatea sa vina valul peste mine sa ma piarda in larg? Si las-ca stau aproape de mal, nu inot departe, si daca vine lupul, pardon valul, sigur il vad si il aud din timp, si ies imediat din apa, nu ma paste niciun pericol.

In acea seara am iesit din nou pe plaja pentru un inot nocturn. Am lasat sperietura camaradalului de voiaj de-o parte si am intrat in apa. Am inotat timp de 10 minute, dupa care m-am intors in camera. Atunci a fost ultima seara cand am iesit sa inot noaptea in ocean, dupa aceea nu am mai revenit.

Vacanta noastra a mai durat patru zile dupa aceea, dar despre restul va voi povesti data viitoare.

Sper ca v-au placut pozele. 🙂 Sa aveti o duminica excelenta!

Photo credit: Victoria West