De curand am citit autobiografia actritei Tori Spelling, sTORI Telling, publicata in 2008.
Rolul care a consacrat-o pe Tori Spelling ca actrita este fara indoiala rolul virginei Donna Martin din serialul pentru adolescenti din anii ‘90 Beverly Hills 90210, pe care l-am urmarit si eu pe TVR1, eram la liceu atunci si am indragit acest serial foarte mult, la fel ca si toti liceenii vremii. Tori (Victoria) Spelling a scris 6 carti in total, si aceasta a fost prima ei carte; am cumparat-o dintr-un anticariat in aceasta vara. Mi-a facut o mare placere sa o citesc, caci biografiile si autobiografiile scrise de celebritati sunt unul din genurile mele literare preferate. In aceasta carte, actrita scrie despre copilaria ei care in mare parte a fost o fatada a partintilor ei bogati; despre cum a crescut in umbra tatalui sau Aaron Spelling, celebrul producator TV de la Hollywood (care a produs zeci de filme si seriale TV, printre care seriale care ne-au tinut lipiti de ecranele televizoarelor cum ar fi Beverly Hills 90210, Melrose Place, Sunset Beach, Savannah, Hart to Hart, Dynasty); despre relatia dificila pe care Tori a avut-o cu mama ei Candy Spelling; despre cum si-a inceput cariera de actrita ajutata de tatal ei; despre cum a fost perceputa de presa si de media drept cel mai notoriu caz de nepotism din Hollywood avand in vedere ca tatal ei Aaron Spelling i-a dat rolul Donnei Martin in serialul Beverly Hills 90210; despre proiectele TV in care s-a implicat dupa ce serialul Beverly Hills 90210 s-a incheiat; despre cele doua casatorii ale ei; despre primul ei copil care s-a nascut in 2007. E o carte foarte sincera, in care actrita ne dezvaluie nu doar lucrurile frumoase din viata ei care i-au adus bucurii si realizarile profesionale pe care le-a avut pana acum, dar si lucrurile dureroase din copilaria si adolescenta ei care au fost rezultatul cresterii rigide si lipsite de afectiune a parintilor ei Aaron si Candy Spelling care erau prea ocupati sa faca mai multe milioane decat sa-si faca timp sa arate afectiune copiilor (Tori Spelling are si un frate mai tanar, Randy).
Multi ar fi tentati sa o judece pe Tori Spelling ca fiind o printesa plangacioasa careia nu-i lipseste nimic in viata si care n-are motive sa se planga, avand in vedere ca provine dintr-o familie privilegiata si a avut un tata milionar, dar cand am citit despre experientele ei din copilarie si din adolescenta, mi-am dat seama ca viata ei nu a fost atat de privilegiata pe cat majoritatea ar crede, a trecut prin nenumarate dezamagiri si dificultati la diferite etape ale vietii ei, familiale si financiare deopotriva. Faptul ca a fost fiica lui Aaron Spelling n-a insemnat ca s-a lafait in milioane de dolari, ci a muncit mult pentru a construi o cariera de actrita dincolo de umbra numelui de familie. Cand era copil, petrecerile de ziua ei erau un display de bogatie si statut care sa satisfaca vanitatea mamei ei si nu petreceri care sa fie organizate cu gandul la copilul sarbatorit. Cand Tori s-a casatorit cu primul ei sot, nunta a fost, din nou, un display de vanitate a mamei ei si nu o ocazie fericita pentru mireasa, asa cum isi doreste orice mireasa din lumea asta. Poate ca o sa spuneti hei te lasi pacalita de aceasta poveste lacrimogena cu printesa bogata care n-a fost iubita indeajuns de parintii ei; dar nu, n-am avut impresia ca Tori Spelling incearca sa-i pacaleasca pe cititori, ci chiar i-am simtit durerea din copilarie cand mama ei ii cumpara cadouri de ziua ei alese fara niciun fel de discernamant, cadouri care erau menite sa satisfaca o placere materiala a unui adult dar care nu insemnau nimic pentru un copil de 7 ani.
Oamenii tot timpul isi doresc ceea ce nu au. Oamenii simpli, sau cei din clasa mijlocie, isi doresc sa aiba privilegiile celor bogati, celor din cercul carora face parte familia Spelling. Iar cei bogati isi doresc sa aiba o viata fara complicatiile pe care banii le aduc cateodata. Tori Spelling, cand era copil, isi dorea sa aiba o copilarie normala, isi dorea afectiunea neconditionata a parintilor ei, si isi dorea petreceri si cadouri de ziua ei care sa o bucure pe ea si nu sa fie un display de bogatie menit sa-i impresioneze pe prietenii influenti ai parintilor ei. S-ar putea sa sune cliseic, dar banii tatalui bogat Aaron Spelling nu i-au adus fericirea lui Tori Spelling, si asta pentru ca parintii lui Tori, din cele spuse in aceasta carte, n-au stiut cum (sau nu au fost preocupati) sa-si foloseasca banii si privilegiile in asa fel incat sa aiba o viata de familie fericita si mai ales copii fericiti. Banii nu aduc fericirea daca nu te duce capul sa-ti faci o viata fericita cu ei, ca posibilitati materiale pentru o viata fericita slava domnului ca ai, n-ai nevoie sa fii un geniu sa stii cum sa fii fericit atunci cand ai bani. Dar daca fericirea nu iti este o prioritate si iti pasa mai mult de statutul social decat iti pasa de fericirea copiilor sau familiei, pai nu, nu o sa fii fericit, copiii tai nu vor fi fericiti.
Imi aduc aminte cand a aparut acesata carte in librarii, in 2008, si mi-aduc aminte ca aceasta carte a starnit un interes destul de mare printre cititori; dar eu insami nu am fost indeajuns de curioasa pentru a o citi atunci. Am gasit-o intr-un anticariat in acest an si am cumparat-o, mi-a facut placere sa o citesc.
Alte carti publicate de Tori Spelling:
Mommywood, 2009
Uncharted TerriTORI, 2010
Presenting Tallulah, 2010
CelebraTORI, 2012
Spelling It Like It Is, 2013
Photo credit: Amazon
