E ora 7 dimineata.
Duminica.
M-a trezit aroma de cafea.
Ma indrept spre bucatarie.
Faci micul dejun.
Te sarut de buna dimimeata.
Iti indrepti privirea spre mine.
Si atentia in intregime.
Farfuriile aproape ca au zburat de pe blatul de bucatarie.
Te iubesc, ma iubesti, ne iubim.
Omleta s-a ars in tigaie,
Dar chiar si asa,
E o dimineata perfecta.
Categorii:
Poezie
Acesta este primul meu comentariu pe tema, Față-n față, de dimineață, cu Victoria West. Deocamdată, nu inventez nimic. Față-n față, de dimineață
(Dimineața perfectă)
De cum mă așez la tastatură, în câteva minute, festinul vieții începe. De fapt, exagerez. De când m-am apucat de scris, la mine, festinul vieții n-a încetat niciodată. Scrisul, ca și matematca, sportul și pictura, m-am trezit cu ele că le am în sânge. Vorba lui Voltaire: “Pasiunile sunt vânturile care umflă pânzele corabiei; uneori o scufundă, dar fără ele corabia n-ar putea merge”.
Intru-n pădurea linkurilor cum intram cu copiii, Dorin-Mircea și Ioana-Dina și cu Doamna mea, Dorina, în pădurea cu zmeură, mure, frăguțe și ciuperci de la Cheia de Brașov unde, 10 veri consecutive plecam cu cortul în vacanțele de vară. Nici nu se putea mai bine de așa ceva. Să dau peste Dimineața perfectă a artistei-poetă, Victoria West, din linkul acesta. https://victoria.revistatango.ro
Tot aici găsesc “poezie-întrebări”. Printr-o atingere de Infinit ajung și aici. “I say: What do we have to lose?” Întrebarea crucială pe care le-a pus-o celor ce Îl urmau a fost: „Cine ziceţi că sunt?”