In editia de mai 2013 a revistei canadiene de moda Flare am aflat despre o noua carte non-fictiune care a aparut de curand in librarii, Drunk Mom de Jowita Bydlowska, autoare canadiana de origine poloneza. Cartea este un memoir al unei proaspete mamici, dependente de alcool, care a reusit sa stea sobra timp de trei ani, dar care a avut un relapse in alcoolism la scurt timp dupa ce s-a nascut copilul ei. Este o poveste pe cat de dramatica, pe atat de sincera, in care autoarea isi devoaleaza slabiciunile si vulnerabilitatile in totalitate.
Memoriul este scris sub forma unul roman, doar ca nu este un roman de fictiune, ci este inspirat de evenimente reale din viata autoarei. Jowita Bydlowska ne spune ca evenimentele descrise in carte au avut loc in 2009-2010, primul an de viata al baiatului ei, iar acestea, precum si ordinea lor cronologica, nu sunt tocmai exacte, deoarece memoria i-a mai jucat feste atunci cand a scris cartea, avand in vedere ca nu mai tinea minte detaliile multor din intamplari din cauza consumului de alcool. A scris cartea din memorie pe cat de exact a putut, iar in rest a umplut golurile ca scriitura sa aiba o inchegare. Tot din cauza faptului ca Drunk Mom e scrisa cu lapsusuri de memorie, dialogurile din carte sunt aproximative si nu exacte, si nu au semnele de punctuatie de marcare ale dialogurilor, care in limba engleza sunt ghilimelele, iar in romana linia de dialog. Ghililmele lipsesc cu desavarsire din dialogurile din Drunk Mom, si acestea suna cateodata mai degraba ca niste monologuri decat dialoguri.
Cand citesti cartea Jowitei Bydlowska, nu e greu sa-ti dai seama ca limba materna a autoarei este o alta limba decat engleza – sunt destul de multe “scapari de exprimare” care nu sunt tocmai proprii limbii engleze, si care, am banuit eu, sunt calchieri din limba poloneza, limba materna a Jowitei. Dar lectura cartii nu te face sa te poticnesti de aceste carente, treci dincolo de exprimarea ne-anglofona pe alocuri, si ajungi la mesajul pe care Jowita incearca sa-l trasmita.
Toate personajele din carte, desi sunt persoane reale din viata scriitoarei, si anume membrii familiei, prietenii, precum si cei pe care Jowita i-a cunoscut in lupta ei cu alcoolismul, au primit nume fictive pentru a li se proteja identitatea. Iar in privinta membrilor familiei (copilul, partenerul, sora, parintii), copilul este singurul caruia scriitoarea i se adreseaza dupa nume in carte (Frankie, care este de asemenea un nume fictiv), iar pe ceilalti membri ai familiei ii numeste doar dupa gradul de rudenie si nu dupa nume – my boyfriend, my sister, my parents. Cu toate acestea, in nota de multumire de la sfarsitul cartii, in care autoarea multumeste celor care au sustinut-o atat in lupta ei cu viciul distrugator, cat si in efortul ei de a scrie si publica aceasta carte, Jowita dezvaluie numele reale ale membrilor familiei sale – copilul Hugo Smith, partenerul Russell Smith, sora Laura Bydlowska, motivandu-si dezvaluirea ca identitatea lor nu poate fi protejata, avand in vedere ca acestia fac parte din familia ei.
De asemenea, autoarea nu localizeaza intamplarile din carte intr-un oras anume, tot asa cum nu da nume celor apropiati. Nu mentioneaza orasul in care locuieste cu partenerul si copilul, ci ii da orasului un nume neutru, “the big city”. Cand pleaca in alte orase (petrece un weekend la Montreal de exemplu), spune acelor localitati pe numele lor reale, dar nu si orasului in care locuieste. Dar parcurcand paginile memoriului, ne dam seama ca e vorba de Toronto, chiar daca numele Toronto nu e mentionat niciodata in carte. La un moment dat Jowita merge cu baietelul in piata Kensington Market, care este un obiectiv turistic din Toronto, un indiciu suficient sa-ti dai seama ca actiunea se petrece la Toronto. Iar in afara de aceasta, despre scriitoare se stie ca locuieste la Toronto impreuna cu familia ei.
Am citit aceasta carte zilele trecute si nu puteam s-o las din mana. Este disponibila si in varianta ebook, si daca v-am trezit curiozitatea, v-o recomand din toata inima.
Her trips to liquor stores are in-and-out missions. Perhaps she’s being paranoid, but she thinks people tend to notice the stroller. Walking home, she stays behind buildings, in alleyways, taking discreet sips from a bottle she’s stored in the diaper bag. She knows she’s become a villain: a mother who drinks, a mother who endangers her baby. She drinks to forget this. And then the trouble really starts.
With brutal honesty, Jowita Bydlowska takes us through the bines and blackouts; the humiliations and extraordinary risk-taking; the self-deception and less successful attempts to deceive others. She shines a light on the endless hunger of wanting just one more drink, and one more again, while dealing with motherhood, anxiety, depression – and rehab.
Photo credit: Goodreads.com
