fbpx
„Moda este trecatoare, doar stilul ramane – Coco Chanel“

Chicken Soup for the Soul

de

Ultima oara cand am fost la librarie, mi-am cumparat doua carti din seria Chicken Soup for the Soul – Chicken Soup for the Woman’s Soul si Chicken Soup for the Mother and Daughter Soul.

Chicken Soup for the Soul este o serie de carti din categoria Self-Help/Inspiration, si e destul de populara in librariile din America de Nord. Sunt colectii de eseuri si povestiri scrise de scriitori, persoane publice sau oameni simpli, relatand experiente personale ale acestora, experiente care i-au marcat in mod pozitiv, si care au menirea de a-i inspira pe cititori – de a-i face mai buni, mai intelegatori, mai iubitori, mai altruisti. Fiecare carte din serie este dedicata unei categorii de oameni – mamelor, tatilor, parintilor, surorilor, prietenelor, adolescentilor, iubitorilor de animale, sportivilor, pescarilor, si multe altele; seria fiind foarte numeroasa, cuprinzand zeci de titluri.

Prima oara am auzit de aceasta serie de carti acum 4 ani. Eram intr-o duminica in vizita la un coleg de-al sotului meu, si fiica adolescenta a acestuia citea o carte Chicken Soup for the Soul. Nu imi aduc aminte de titlul cartii si carei categorii de oameni ii era dedicata; dar fata era foarte incantata de lectura ei, cartea i se parea extrem de interesanta, si era foarte evident ca era in totalitate absorbita de supa de pui pe care o citea.

Cand mergeam in librarii, o vedeam frecvent pe raftruri, dar mult timp nu am apucat sa o cumpar. Si iata ca in sfarsit m-am hotarat si eu sa incerc supa de pui de pe raftruile librariilor, si la ultima mea tura de shopping de carte mi-am propus sa imi iau un volum Chicken Soup for the Soul. Seria era in oferta, asa mi-am luat doua volume – Woman’s Soul si Mother and Daughter Soul. M-am hotarat sa incep cu acestea, deoarece m-am gandit ca m-as regasi in ele cel mai mult. Desi am baiat si nu fata, m-am gandit ca Mother and Daughter Soul ar fi o lectura interesanta si savuroasa pentru mine, alaturi de Woman’s Soul; mai ales ca mi-am dorit fetita atunci eram insarcinata. Ca sa nu mai spun ca volumul pentru mame si fiice este adresat nu numai relatiei dintre mame si fiicele lor, dar si dintre fiice si mamele lor. M-am gandit la mama atunci cand am ales cartea.

Cartile sunt cu adevarat pline de inspiratie, iar unele povesti sunt foarte emotionante. In acel moment citeam o alta carte (Jane Green, The Beach House), dar nu am avut rabdarea sa o citesc pana la capat ca sa insep supa de pui; asa ca am lasat-o de-o parte si m-am apucat sa citesc Chicken Soup for the Woman’s Soul, iar dupa aceea am continuat cu Chicken Soup for the Mother and Daughter Soul. Dupa care am revenit la The Beach House de Jane Green.

Nu am mai avut niciodata ocazia sa citesc o carte din seria Self-Help. Librariile si Amazonul sunt pline de carti din aceasta categorie, dar nu am simtit niciodata nevoia sa citesc o carte Self-Help. Dintotdeauna am crezut ca acest gen de carti sunt bune doar la teorie, nu si la practica, si nu vedeam cum aceste carti ar putea ajuta in realitate o persoana cu diverse probleme emotionale. Iar cand am cumparat cele doua supe de pui, pentru femei si pentru mame si fiice, nici nu am observat ca scria pe coperta lor din spate Self-Help/Inspiration; am observat acest lucru de-abia cand am ajuns acasa. Totusi, dupa ce le-am citit, am ajuns la concluzia ca nu sunt chiar atat de self-help; nu ai nevoie sa treci prin diverse crize de personalitate ca sa savurezi aceste carti si sa le apreciezi. Asa ca am preferat sa le consider mai mult din categoria Inspiration decat din categoria Self-Help.

La sfarsitul fiecareia dintre ele am gasit lista cu toate cartile din seria Chicken Soup for the Soul. Cred ca am sa mai cumpar si altele pe viitor, si unele din titluri care mi-au atras atentia sunt urmatoarele:

Chicken Soup for the African American Woman’s Soul

Chicken Soup for the Bride’s Soul

Chicken Soup for the College Soul

Chicken Soup for the Couple’s Soul

Chicken Soup for the Expectant Mother’s Soul

Chicken Soup for the Girlfriend’s Soul

Chicken Soup to Inspire a Woman’s Soul

Chicken Soup for the Mother’s Soul

Chicken Soup for the Parent’s Soul

Chicken Soup for the Sister’s Soul

Chicken Soup for the Shopper’s Soul

CSWS2

CSMDS

Categorii:
carti

Comentarii

  • Pe prima pagina a cartii mele”Supa de pui pentru suflet”,am scris,asa cum obisnuiesc,data si locul achizitiei.La data,fifureaza 24 Aprilie 2000.C u certidudine ,sunt carti bune pentru a afla,ca parte de teorie din practica si intelepciunea altora,pentru ca,de ce nu,intelept e cel care asculta si invata din ce vede la altii,fara a-si lovi la propriu fruntea de prea multe praguri.Numai ca ,in realitate,lucrurile nu stau intotdeauna asa…

    adrianagianinna 4 decembrie 2010 7:40 Răspunde
  • Daca ne spui si ce anume este inspirational in cartile citite de tine, de ce ar trebui sa cumparam macar o carte din serie….Altfel, raman si eu la parerea ta initiala si anume ca aceste carti sunt intotdeauna pentru ceilalti si nu ptr mine. 🙂

    Experienta mea persoanala legata de cartile „help yourself” este departe de a fi pozitiva.

    anemari 4 decembrie 2010 8:26 Răspunde
  • Adriana, ce carte e „Supa de pui pentru suflet” pe care o ai, cui ii este dedicata? 🙂
    Fain ca seria exista si in traducere romana, nu eram sigura daca se gaseste si in Romania.

    Victoria West 4 decembrie 2010 19:54 Răspunde
  • Anemari, poate ca aceste carti nu sunt pe placul sau pe gustul tuturor, nu neg asta. Eu eram curioasa in legatura cu aceasta serie de carti, am citit 2 din ele, mi-au placut, si voi citi si altele. Pentru mine nu au fost carti self-help, caci nu am cautat in ele rezolvarea nici unei probleme. Pur si simplu mi-au placut si le-am apreciat. Sunt povestiri frumoase, spuse de persoane reale, despre experiente reale din viata lor. E ca o colectie de bancuri, doar ca au subiecte mai serioase, si au scopul nu sa te faca sa razi cu gura pana la urechi cum se intampla cand citesti un banc, ci sa te gandesti la unele lucruri importante din viata cum ar fi relatia cu copiii tai de exemplu.

    Victoria West 4 decembrie 2010 20:01 Răspunde
  • Pe mine m-a introdus sotul meu in lumea cartilor de genul acesta, acum vreo cativa ani. La inceput, credeam si eu ca multi altii, ca e doar genul acela de bullshit pe care numai americanii il cred si ca e mai mult bla-bla ca sa-si vanda ei cartile. Mi-am schimbat insa parerea in timp. Unele carti au fost greoaie, mai ales ca erau in engleza, altele insa chiar o lectura placuta. Poate majoritatea nu se incadreaza chiar in categoria self-help, ci mai mult in cea de psihologie practica. Alan Pease de exemplu are niste carti grozave despre relatii. Neal Donald Walsch, de exemplu, scrie ‘Conversatii cu Dumnezeu’, o alta carte care mi s-a parut foarte interesanta si mi-a deschis noi perspective. „Rich Dad, Poor Dad” si celelalte carti din aceeasi colectie sunt iarasi carti bune si se pare ca se incadreaza in categoria self-help, insa vorbesc despre educatia financiara. Victoria, cred ca tie ti-ar placea cartea, daca n-ai citit-o inca.

    ‘The Secret’ este poate cea mai populara carte din aceasta categorie. N-o am in format tiparit, ci doar audio, plus filmul. Are chestii care pe mine m-au ajutat. Gandirea pozitiva nu e deloc un lucru rau 🙂

    N-am citit inca nimic din seria Chicken Soup, dar intentionez.

    Americanca 4 decembrie 2010 21:42 Răspunde
  • Americanca, trecuie sa recunosc ca aceste titluri si autori pe care i-ai mentionat nu imi sunt familiari, n-am auzit niciodata de ei; cu exceptia cartii Rich Dad, Poor Dad, de asta am mai auzit. Educatie financiara zici? Poate am sa o citesc, cred ca mi-ar folosi, avand in vedere ca e vorba de domeniul in care lucrez si eu. 🙂

    Victoria West 4 decembrie 2010 22:32 Răspunde
  • americanca daca imi dai e-mail-il tau iti trimit eu textul.

    CristinaC 5 decembrie 2010 4:46 Răspunde
  • Victoria,cartea se numea doar atat,”Supa de pui pentru suflet”.Ulterior au aparut”Supele de pui”pentru suflet de copil,femeie,s.a.m.d.
    Apreciez ,de asemenea cartile din categoria ”Tata bogat,tata sarac”si,recunosc nu imi lipseste nici una(ultima achizitie este „Femeia bogata”scrisa de Kim,sotia lui Robert Kiyosaki).
    De asemenea ,cand era puiul meu mic,jucam Monopoly.
    Stiu ca ce iti povestesc,nu pare prea normal pentru o familie tipica ,care inca mai traieste in Romania,dar nicic noi nu avem asteptari normale,si unele dintre acestea sigur nu includ asteptatile majoritatii.Educatia financiara ar trebui invatata de timpuriu,pentru a nu avea parte de umilinte mai tarziu in viata.Asta insa se poate construi mai greu,atat vreme cat ,pentru multe familii educate,subiectul banilor este inca unul tabu,iar relationarea nu intereseaza pe nimeni.

    adrianagianinna 5 decembrie 2010 9:07 Răspunde
  • Adriana, nu cred ca ce imi povestesti nu se incadreaza „intr-o familie tipica”, nu. 🙂 Nu ma las incorsetata de prejudecati sau stereotipuri precum ca „asta e tipic pentru o familie si asta nu e tipic”. Fiecare familie traieste cum considera de cuviinta si isi face propriile tabieturi, isi stabileste prioritatile, decide ce e important pentru ei si ce nu, etc. Faptul ca tu consideri educatia financiara importanta pentru copiii tai de cand sunt mici nu este decat un lucru de lauda, bineineteles, in ciuda faptului ca multi romani nu constientizeaza acest lucru (inca, sa speram). Mostenirea comunismului, ce sa facem. Cine isi batea capul cu educatie financiara pana in ’89 in Romania, cand aveau alte griji mult mai mari pe umeri, cum ar fi sa stea 4 ore la coada pentru lapte sau paine? Nici nu de mirare ca educatia financiara nu s-a lipit de romani, nici acum dupa 20 ani, cand aceasta pur si simplu nu avea loc in viata romanilor din cauza grijilor mult mai apasatoare.

    Pe cand la americani educatia financiara de la varste mici chiar exista. Cand ajung la varsta adoescentei, tinerii americani se angajeaza pentru a avea propriul ban, pentru (o oarecare) independenta financiara fata de parintii lor. Cand merg la facultate, multi dintre ei isi platesc singuri studiile, muncind in paralel, etc. Iar parintii le lasa mostenire numai daca, din punctul lor de vedere, copiii lor merita sa primeasca acei bani drept mostenire. Americanii au un banc: „Ce faci? Cheltui mostenirea copilului”. Mai stiti de Bill Gates care la un moment dat, din toate miliardele lui, s-a hotarat sa lase copilului prin testament doar 10 milioane, iar restul pe la diverse asociatii de caritate. I-a dat fiului nu tot ce avea, ci o suma suficienta ca acesta sa se lanseze in viata, si in rest, daca vrea sa fie ca tat-su, sa munceasca la fel ca tat-su. Americanii le fac nu doar educatie finanicara copiilor, dar si le insufla cultul muncii.

    Victoria West 5 decembrie 2010 18:14 Răspunde
  • A, si mai vroiam sa mentionez ca si mie imi placea sa joc Monopolis; iar cand copilul o sa creasca destul de mare, o sa joc cu el. 🙂

    Victoria West 5 decembrie 2010 18:14 Răspunde
  • Cristina, adresa mea e americanca@ymail.com Multumesc frumos.

    Adriana, nu stiam de ‘Femeia bogata’. Suna interesant 🙂 E bine ca sunteti interesant de subiect si ca insuflati si copiilor aceste lucruri. E adevarat ca e greu sa respecti anumiti pasi, nu numai in Romania, chiar si in America. Sunt foarte multi oameni care au ajuns aproape de varsta pensiei si nu au economii si nu vor avea din ce trai la batranete. Unii au fost nechibzuiti si au cheltuit aiurea, altii au trecut prin divorturi care le-au lasat fara niciun ban, altii pur si simplu nu au castigat niciodata suficient ca sa mai poata puna deoparte.

    Va mai recomand 2 carti pe care incerc sa le citesc. Una este destul de celebra si se gaseste de mult timp si in Romania: „Think and Grow Rich” (‘Foloseste-ti mintea pentru a te imbogati’), de Napoleon Hill, iar cea de-a doua, „The Automatic Millionaire”, de David Bach. In cea de-a doua carte autorul vorbeste despre un sistem bine pus la punct, in care daca pui deoparte foarte putin incepand de la primul job, ajungi pana la pensie la o suma frumusica (sigur, asta si in conditiile unui sistem bancar bun). Cred ca ideea principala nu e neaparat ceea de a ne imbogati, ci de a ne asigura o stabilitate financiara, de a reusi sa traim fara a deveni sclavii bancilor, de a reusi sa traim macar decent la pensie. Cel putin asa percep eu lucrurile 🙂

    Americanca 6 decembrie 2010 3:57 Răspunde
  • Dragilor si dragelor, vreau sa va anunt ca in decembrie Mosul vine cu reduceri si la noi pe site – 30% la toate cartile Tango existente pe stoc! Deci, daca va doriti ca una dintre cartile noastre sa ajunga sub bradul de Craciun al cuiva drag sau vreti sa va completati propria colectie de carti Tango, acum este momentul! 🙂
    De aici puteti alege: http://www.revistatango.ro/cartile_tango.html
    Astept comenzile voastre si ofer detalii pe adresa redactia@revistatango.ro
    Sarbatori fericite!

    Alina Grozea 7 decembrie 2010 6:58 Răspunde
  • Americanca, in Romania, cu parere de rau, nu poti sa ai incredere in sistemul bancar ca sa-ti faci planuri financiare pe termen lung. Desi am lucrat in Romania timp de 6 ani (de cand am terminat facultatea si pana cand am plecat in Canada), nu am avut incredere sa incep fonduri private de pensie si alte minuni de genul asta, pentru ca nici o banca nu imi inspira incredere incat sa ma bazez pe ei sa-mi gestioneze banii timp de 30-40 de ani. Aici in America de Nord e alta poveste. Aici da, poti avea incredere in sistem. Incepi sa pui bani de-o parte pentru pensie de la varsta de 20-30 ani (cu cat mai devreme, cu atat mai bine, evident), si ai incredere ca ii vei putea folosi atunci cand vei avea nevoie de ei, la pensie. Am inceput si eu sa fac asta de curand. Exemplul cel mai bun pentru mine este ce se intampla la jobul meu. Majoritatea clientilor nostri sunt oameni in varsta, care au muncit o viata, care au pus bani de-o parte toti anii astia, care au fost clientii biroului nostru timp de 30 de ani, si acum sunt la pensie si traiesc din banii pe care i-au pus de-o parte in fondurile alea de pensii. Merg in cruisuri, isi permit vacante nu neaparat modeste, si acum chiar se bucura de rodul muncii lor de-o viata.

    Victoria West 7 decembrie 2010 15:15 Răspunde
  • Alina e o veste grozava! Mersi ca ne-ai spus. 🙂
    Sarbatori fericite tuturor!

    Victoria West 7 decembrie 2010 15:19 Răspunde
  • Victoria,nu vorbeam de pensii private aici,si,trebuie sa recunosc ca suna de-a dreptul deprimant ca numai la pensie,cannd ne vor durea toate alea sa ne bucuram de”toate beneficicile”.Vorbeam de faptul ca ar trebui sa fim mai cinstiti cu noi insine,pentru ca lucruri mici fac ,de cele mai multe ori diferenta.
    De pilda sa ne calculam cinstit care este momentan averea pe care o detinem(da ,averea),facand un calcul destul de simplu:sa ne imaginam ca,daca nu am mai pute munci(ne-am pierde jobul,ne-am da demisia,ne-am imbolnavi),cat timp ne-am putea permite sa traim,la acelasi standard de viata ,evident,si fara sa fim nevoiti sa indem argintaria bunicii
    Eh,raportand lichiditatile disponibile la cat cheltuim lunar ,ajungem la o cifta fabuloasa,supraunitara,eident,insa cu prea putine zerouri(reprezentand lunile in cauza).
    Acuma,depinde de alegerile pe care le facem fiecare dintre noi,insa ,te asigur ca ,in nici un caz sistemul bancar ori lungile perioade de deflatie,pot avea influente directe .Se pot bincadra ,celmult la factori exogeni

    adrianagianinna 8 decembrie 2010 10:24 Răspunde
  • Editura Amaltea a avut colectia Supa de Pui de vanzare. Acum nu mai e pe stoc. Oricum, frumoase povestile…

    Maria 10 decembrie 2010 9:01 Răspunde
  • Da, Adriana, e adevarat, exemplul pe care l-ai dat este unul bun — ce s-ar intampla daca de maine nu mai avem jobul nostru? Cat timp putem trai la fel ca acum? Recunosc, nu mi-am pus niciodata problema asa, nu m-am gandit la ce as face in cazul in care imi pierd jobul (in afara de faptul ca incep imediat sa-mi caut alt job, bineinteles).

    Pe de alta parte, chestia cu pensiile private nu se rezuma doar la faptul ca ne bucuram de beneficii doar la batranete, cand ne dor toate alea. In timpul vietii ne bucuram de aceste beneficii ca avem putere sa lucram, iar la pensie avem nevoie de un fond din asta, cand nu mai avem putere sa muncim, dar care sa ne asigure acelasi stil de viata pe care l-am avut si inainte de a ne retrage la pensie, pentru ca pensia de stat e mica peste tot in lume, de cele mai multe ori nu te poti descurca decent.

    Victoria West 10 decembrie 2010 17:37 Răspunde
  • Maria, da, sunt frumoase aceste povesti, eu as mai citi si alte carti din aceasta serie cu mare placere. 🙂

    Victoria West 10 decembrie 2010 17:40 Răspunde
  • Pingback: Victoria West » Blog Archive » Chicken Soup for the Soul (2)

Dă-i un răspuns lui Alina Grozea Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title