De cand m-am mutat in suburbia toronteza Whitby in noiembrie trecut, unul din mijloacele de transport pe care am inceput sa le folosesc, pe langa masina, este trenul de suburbie. In provincia Ontario exista o retea de trenuri, GO Trains, care deserveste suburbiile Toronto-ului, dar si alte orase si localitati din provincie, situate la oaresce distanta de Toronto, cum ar fi Cascada Niagara.
Inainte sa incep sa merg in fiecare zi cu trenul GO la serviciu, credeam ca numele companiei de transport vine de la verbul in sine “go”, adica “urca in tren si pleaca”; dar pana la urma am aflat (atunci cand am devenit si eu calator frecvent cu trenul), ca numele GO vine de la Government of Ontario (Canada are nu doar guvern federal pe toata tara, dar si guverne provinciale, in fiecare din cele 9 provincii).
Cat am locuit la Toronto, n-am mers niciodata cu trenul de suburbie GO, evident pentru ca nu am avut nevoie, neavand nicio treaba in suburbie. Dar de cand mi-am cumparat casa in Whitby, un oras situat la 30 km de Toronto, calatoriile cu trenurile si autocarele GO mi-au intrat in rutina.
Prima oara am mers cu trenul GO la inceputul lui decembrie anul trecut, cand am mers la Toronto pentru un interviu de job. Mi s-a parut foarte dragut si comfortabil, iar calitatea serviciilor, precum si sistemul de functionare a retelei de trenuri sunt foarte bune. Cat timp am cautat job, in unele zile mergeam la Toronto cu masina, iar in altele cu trenul, in functie de ora si locatia interviului. De cateva ori am mers si cu autocarele GO, care sunt la fel de confortabile ca si trenurile. Soferii de autocar arata ca niste piloti de avion, foarte prezentabili, mereu impecabili, imbracati tot timpul la camasa alba si cravata, si deosebit de amabili.
Iar cand am inceput noul meu job pe 28 mai, am inceput sa merg cu trenul GO de doua ori pe zi, dimineata si seara. Fiind un sfarsit de luna atunci cand am inceput jobul, in acele zile dintre 28 si 31 mai mi-am luat bilet dus-intors in fiecare zi din gara din Whitby, ceea ce mi-a creat un oarecare discomfort, caci dimineata, cand ma grabeam la tren, trebuia sa stau si la coada ca sa-mi cumpar bilet. Imi aduc aminte cand mi-am incheiat prima mea zi la noul job, si dupa-amiaza m-am indreptat spre Gara GO din centrul Toronto-ului ca sa vin acasa. Cand am intrat in gara si am vazut ce coada mare e la casele de bilete, m-am gandit cu usurare: “Ce bine ca in dimineata asta mi-am luat bilet dus-intors, si nu doar dus, caci daca acum ar fi trebuit sa stau la coada asta, as fi pierdut trenul si ar fi trebuit sa-l iau pe urmatorul”.
Bineinteles ca procurarea de bilete la casa nu este singura modalitate de plata pentru serviciile GO; poti sa-ti iei bilet si la automatele de bilete care sunt instalate peste tot in gari, sa folosesti abomamentul lunar, sau sa folosesti un card eliberat de GO (caruia i se spune Presto Card) pe care sa-l incarci cu bani pe masura necesitatilor si cu care sa-ti platesti transportul zilnic cu trenurile GO. Si am inceput sa descopar rand pe rand aceste modalitati de plata, sa le compar intre ele, si sa decid care dintre ele este cea mai avantajoasa pentru mine.
Pentru luna iunie m-am hotarat sa-mi iau abonament lunar, si atunci cand am inceput jobul, de-abia am asteptat sa se incheie luna mai, sa inceapa luna iunie cand abonamentul meu intra in vigoare, si sa nu mai trebuiasca sa pierd timpul prin gara sa-mi cumpar bilet in fiecare dimineata asa cum am facut la inceput. Sunt in total 7 linii de trenuri GO la Toronto, care acopera intreaga suprafata a Toronto-ului si a suburbiilor, iar pretul biletelor si al abonamentelor este in functie de linia pe care mergi, si distanta pe care o parcurgi, ceea ce inseamna ca daca ai un abonament GO, nu poti sa te plimbi cu el peste tot in provincie, ci doar pe un traseu prestabilit (in cazul meu, Whitby – Toronto – Whitby). Orice calatorie pe care o faci cu trenurile GO in afara traseului tau obisnuit o platesti cu bilet separat.
Iar pentru luna iulie m-am gandit sa incerc si acel card de transport Presto Card, pe care il poti incarca oricand si cu oricati bani ai nevoie. Presto Card functioneaza la fel ca si abonamentul, adica il poti folosi doar pe traseul tau prestabilit, si nu pe toate liniile de tren GO. La intrare in gari sunt aparate special amenajate pentru aceste carduri Presto, si plata biletului se efectueaza prin scanarea cardului in aceste aparate, si aparatul iti ia bani de pe card pentru fiecare calatorie. Se pare ca aceasta este modalitatea de plata cea mai avantajoasa, fiind cea mai ieftina, si majoritatea calatorilor de tren prefera cardul Presto abonamentelor sau biletelor zilnice.
Compania de trenuri GO opereaza pe un sistem de plata “bazat pe onestitate”. Cand intri pe peronul garii, se presupune ca deja ti-ai platit biletul – fie l-ai cumparat de la casa de bilete din gara, fie ai abonament, fie ti-ai scanat deja cardul Presto in aparatele alea de care spuneam mai sus, inainte sa intri pe peron. In tren biletele de obicei nu se verifica de catre personalul autorizat de control, decat foarte rar. Pana acum, in aproape 2 luni de cand am inceput jobul, am avut control de bilete in tren doar de doua ori. Dar toata lumea este onesta si isi plateste biletul intr-un fel sau altul cu constiinciozitate, si nimeni nu inceasca “sa fure”. Bineinteles ca nici nu ti-ai dori sa fii prins in tren de controlorul ala cu biletul neplatit, doar de dragul de a salva cativa dolari, pentru ca niciodata nu stii ca verificarea biletelor nu se va efectua la urmatoarea calatorie pe care o faci – nu merita un asemenea deranj, asa ca nimeni nici nu incearca sa se sustraga de la plata onesta a biletului de tren.
In fiecare zi cand merg la serviciu cu trenul, trec pe malul Lacului Ontario, caci atat Toronto, cat si Whitby se afla pe malul lacului. In fiecare zi dimineata si seara, am o priveliste frumoasa pe care sa o admir in drum spre si de la serviciu. Cat am locuit la Toronto, n-am mers pe faleza lacului decat de vreo cateva ori, poate o data pe vara. Dar acum vad lacul in fiecare zi, incat am devenit infatuata. Am vazut si cateva plaje frumoase in orasele vecine cu Whitby, unde lumea statea la plaja, incat chiar m-am gandit sa-mi iau familia si sa merg acolo intr-un weekend. Mai vad si stoluri de gaste canadiene si pescarusi pe malul lacului, colonii intregi.
In Toronto exista un ziar gratuit de seara, Toronto Night, distribuit prin oras in fiecare dupa-amiaza, si lumea citeste acest ziar in fiecare zi in drum spre casa, in metrou sau in trenul de suburbie GO. Cand am inceput jobul acum 2 luni, mi-am facut si eu obiceiul sa iau acest ziar cu mine in tren si sa-l citesc in drum spre casa. Exista o rubrica in ziarul de seara care se numeste Shout Outs si care are de obicei 2 pagini, unde calatorii de metrou si tren isi scriu unul altuia tot ce le trasneste prin cap. E un fel de rubrica de comunicare intre calatori, desi majoritatea care scriu aceste “shout outs” sunt calatorii de tren GO din suburbie, si foarte putini sunt cei care merg cu metroul din Toronto; se pare ca rubrica este “acaparata” de cei din suburbie. Rubrica e foarte haioasa, vezi cine si cum gandeste, cine si la ce viseaza, cine si ce fantezii are, totul semnat anonim bineinteles. Unii incearca sa transforme Shout Outs intr-o rubrica de matrimoniale, altii scriu mesaje de la multi ani cu diverse ocazii persoanelor dragi, altii incearca sa-si gaseasca lucruri pierdute prin tren, altii anunta ca au gasit lucruri pierdute in tren si ca le-au lasat la biroul de Lost & Found, etc. etc. etc. A, cateodata se isca si tot felul de dezbateri. De exemplu o dezbatere recenta a fost legata de faptul ca unii nu ofera locul in tren femeilor insarcinate, si toti ceilalti i-au sarit in cap: “Cum adica nu oferi locul unei femei insarcinate, esti prost crescut!” O alta dezbatere a fost iscata de cartea 50 Shades of Grey, o alta desbatere a fost legata de tatuaje – si tot asa, te strici de ras nu alta! Ziarul se poate gasi online la www.tonightnewspaper.com, unde se pot vedea 10 cele mai recente editii ale ziarului in format PDF, iar rubrica Shout Outs este de obicei la paginile 12-14 (ziarul are 16 pagini in total), daca sunteti curiosi sa vedeti aceste Shout Outs.
Cand iau ziarul de seara in drum spre casa sa-l citesc in tren, de obicei citesc prima oara rubrica Shout Outs, dar citesc si celelalte artiole din ziar. Vinerea trecuta ce stire credeti ca citesc in Toronto Night? Stirea despre suspendarea lui Basescu in Romania! Yes ladies and gentlemen, stirea cu suspendarea lui Basescu a facut inconjorul lumii, a ajuns si la Toronto, si nu (doar) in ziarele mari, dar si intr-o fituica de seara gratuita de 16 pagini format A4. Eum…
In cei 5 ani petrecuti la Toronto inainte sa ma mut la Whitby, am mers cu metroul in centru la serviciu, si nu am citit niciodata ziarul asta de seara in metrou, desi il vedeam peste tot (si asta pentru ca aveam tot timpul o carte sau revista cu mine, incat nu luam si ziare sa citesc in metrou). L-am descoperit de-abia acum, cand am inceput acest job nou al meu, si cand am inceput sa circul cu trenul GO. In 5 ani de mers cu metroul n-am stiut niciodata de rubrica asta atat de haioasa Shout Outs! Dar mai bine mai tarziu decat niciodata, si acum nu ratez nicio editie a ziarului.
In trenul GO lumea face de toate, nici nu va puteti imagina. Unii mananca un snack, altii beau cafea, altii citesc ziare/carti/reviste, altii dorm, altii vorbesc la telefon, iar unele femei se machiaza sau chiar isi penseaza sprancene (chestia cu pensatul sprancenelor a provocat o alta dezbatere cu argumente pro si contra in rubrica aia Shout Outs din ziarul de seara). Cam la fel se intampla si in metroul din Toronto. Eu de obicei citesc o revista sau o carte, sau ziarul de seara cand plec spre casa dupa-amiaza. Avand in vedere ca cei care merg cu trenul petrec in medie doua ore pe zi in tren, fiecare incearca sa valorifice acest timp intr-un fel sau altul, dupa preferinte, prioritati sau nivelul de educatie. Si din ce am observat pana acum, cei care circula cu trenul sunt mult mai putin toleranti fata de diversele activitati desfasurate in trenul GO (exprimandu-si intoleranta pe paginile de Shout Outs din ziarul Toronto Night), spre deosebire de ce se intampla in metroul din Toronto, unde nimeni nu pare deranjat de nimic.
Voi cu ce mijloc de transport mergeti la serviciu?
Va doresc tuturor o saptamana minunata!
Multumesc pentru frumoasa ta relatare. Urmaresc cu interes si curiozitate articolele tale. Imi place sa citesc despre exemplele de buna purtare si civilizatie din lumea larga.
Nu cred ca ar interesa pe nimeni relatari despre mijloacele de transport in comun din Romania, despre multiplele probleme pe care le intampinam , de la intarzieri, mizerie, mirosuri urate, mojicie, variatii extreme de temperatura, aglomeratie si pana la raportul pret /calitate nejustificat de mare al biletelor.
Inca un subiect placut:se afla lucruri noi interesante ,se gasesc prilejuri de meditatie.
Din fericire ,drumul meu pina la serviciu dureaza aproximativ zece minute de mers pe jos.
Vederea de aproape a trenului imi trezeste nostalgie dupa anii facultatii, perioada in care calatoream de acasa spre orasul studentiei si invers ;pe atunci, mai circulam local cu autobuzul si cu tramvaiul.
De un timp,mi-am propus sa merg citeva statii cu trenul,de dragul acelui trecut,dar nu am reusit ;inca …
Bine ai venit Mihaela, si multumesc pentru vizita si comentariu. Ma bucur ca iti place blogul, si te mai astept cu drag.
Am plecat din Romania acum 6 ani, si pentru o secunda am uitat cum e cu transportul public din Romania, desi am circulat si eu cu autobuze, microbuze, trenuri etc. Multumesc pentru micul dus rece. 😀
Lili, ce norocoasa esti ca locuiesti atat de aproape de serviciu, sau lucrezi atat de aproape de casa, depinde cum o privesti. 10 minute, wow! In Canada asa ceva e un vis, aici distantele sunt mari. Mie imi ia o ora si jumatate sa ajung la serviciu, avand in vedere ca mai intai il duc pe Alex la gradinita, si pe urma iau trenul spre centrul Toronto-ului. La Toronto te consideri norocos daca faci o ora (sau mutin sub o ora) pana la serviciu. Cel mai scurt traseu pana la job pe care l-am avut vreodata la Toronto a fost de 50 minute.
eu am lucrat 2 ani in germania si distanta era de 40 km de casa.am circulat tot cu trenul,se cheama s-bahn si se aseamana cu ceea ce descrii tu din toronto.eu aveam o placere nebuna sa urc in tren cu o cafea si o carte ,era ora mea de liniste.trenul are statii dese si de aia dureaza destul.in cluj nu merg decat cu masina,locuim tot in suburbie….la 6 km de centru.`am dat un interviu pentru un job si clinica este aproape de casa.cu stirea demiterii…hmmm,se pare ca e important ce se intamppla daca a ajuns si acolo,si pentru ei vreau sa spun.eu am venit acasa si nu pot dormi cand vad si aud ce circ la nivel inalt avem.vom vedea,numai bine tie acolo departe….ma bucur ca te simti acasa,eu nu am putut sa mai rezist departe.
Victoria, interesante trenurile astea toronteze. Tre sa recunosc ca articolul e cam lungut, dar l-am parcurs 😉
Si eu am nostalgii legate de trenurile (cum avem toti)din adolescenta care ma duceau la mare si la munte… Apoi, mi-au placut mult de tot S-bahnul si U-bahnul, mijloacele de transport echivalente metroului,din Berlin. Prima data am fost efectiv facinata de mijl. de transport in comun din Germania, era o placere sa calatoresc, si asa simt si-n ziua de azi! Apoi mi-au mai placut autobuzele tip double-decker englezesti, dar nu cele din Londra (care sunt cam vechi si murdare). Din pacate, la noi transportul in comun e o alta realitate…
Cred ca a face naveta cu trenul e un mod ideal de a calatori, pentru ca te poti relaxa/poti citi, studia ceva.
Cred ca a face naveta la si de la serviciu cu trenul e un mod ideal de a calatori, pentru ca te poti relaxa/poti citi, studia ceva. Eu merg cu masina la munca, fac cam 24 km dus-intors. Exista si varianta unei curse speciale pt. angajati, dar o iau rareori. Sunt comoda din pct. asta de vedere. te pup 🙂
Lumi si Cezara, mersi ca ati trecut pe aici. 🙂
Anii de studentie si trenurile la munte si la mare, da, imi aduc aminte. 🙂
Pentru mine chiar este mult mai convenabil sa merg cu trenul la serviciu, pentru ca ajung mai repede. Cu masina as sta in trafic o gramada si mi-ar lua mult mai mult timp. Traficul din centrul Toronto-ului e o nebunie curata, parcarile sunt scumpe, si majoritatea celor care lucreaza in centru prefera sa mearga la serviciu cu trenul GO sau cu metroul, decat cu masina.
Cand merg cu masina in Downtown Toronto, singurul lucru la care ma gandesc este sa-mi termin treaba cat mai repede si sa plec de acolo! 🙂 Aglomeratia din centru ma extenueaza.
Altfel, merg cu masina la gara si o las in parcarea garii, dupa care iau trenul.